Premium
Rezultatul alegerilor din Israel înseamnă revenirea la putere a lui Benjamin Netanyahu, dacă numărătoarea se va încheia fără schimbări majore. Rezultatul alegerilor din Israel înseamnă sfârșitul unei scurte coaliții de partide de la stânga la dreapta formată tocmai pentru a-l răsturna pe Netanyahu. Rezultatul alegerilor din Israel înseamnă intrarea probabilă în coaliția de guvernare a unui partid de extremă-dreapta cu un istoric rasist. Rezultatul alegerilor din Israel înseamnă transformarea Partidului Muncii, timp de decenii cel mai puternic în politica israeliană, într-o grupare neînsemnată și aproape irelevant. Rezultatul alegerilor din Israel înseamnă slăbirea partidelor arabe din țară, relatează Guga Chakra editorialist la O Globo preluat de Rador.
Rezultatul alegerilor din Israel înseamnă, mai presus de orice, sfârșitul oricărei şanse privind crearea unui stat palestinian care să trăiască în pace și securitate alături de Israel. Nu că ar fi o surpriză. Negocierile erau în comă de ani de zile și probabil lovitura fatală a venit odată cu eșecul negocierilor de la Camp David și cu declanșarea Intifadei în urmă cu două decenii.
Cu probabila viitoare coaliție de putere din Israel, totuși, există șanse zero ca dialogul între israelieni şi palestinieni să ducă la un acord de pace. Problema nu este Netanyahu. Premierul chiar a negociat cu palestinienii în trecut, deși nu a fost niciodată un entuziast al unei Palestine independente. Nici partidele religioase extremiste, care au făcut deja parte din coaliții care au încercat să ajungă la un acord cu palestinienii.
Diferența, de data aceasta, este prezența alianței Sionism Religios în probabila coaliție, care în niciun caz nu va accepta vreo formă de concesie făcută palestinienilor. Unul dintre liderii săi, Itamar Ben-Gvir, a făcut parte dintr-o mișcare considerată teroristă de către Departamentul de Stat al SUA și care a fost interzisă în Israel ca urmare a propovăduirii supremației evreiești. Mulți dintre membrii săi sunt coloni israelieni care trăiesc în Cisiordania, un teritoriu revendicat de palestinieni pentru un viitor stat.
Mai rău, acești radicali au ajuns să propovăduiască în trecut expulzarea palestinienilor cetățeni ai Israelului, cunoscuți drept arabo-israelieni, care reprezintă aproximativ 20% din populația țării și care se integrau tot mai mult în societate. Acum, ei ar putea suferi o grea lovitură.
Israelul părea să fie pe calea cea bună. A stabilit relații diplomatice cu țări precum Emiratele Arabe Unite, Bahrainul și Marocul, într-o victorie diplomatică a lui Netanyahu cu ani în urmă. În ultimele săptămâni, premierul Yair Lapid, care urmează să devină liderul opoziției, a reluat cooperarea militară cu Turcia și a semnat un acord cu Libanul pentru împărțirea bazinelor de gaze din Mediterana, ceea ce practic reduce pericolul unui război împotriva mişcării Hezbollah.
Este adevărat că Autoritatea Palestiniană nu a organizat alegeri de peste 15 ani și nici măcar nu controlează Fâșia Gaza, aflată în mâinile Hamasului. Toţi au partea lor de vină în acest scenariu. Israelul, însă, a susținut întotdeauna că mişcarea Hamas nu-i recunoştea dreptul de a exista, în ciuda faptului că poziția grupării palestiniene are o serie de nuanțe. Dar acum, cum vor sta lucrurile dacă un radical ca Ben-Gvir vaface parte din guvern?
Păcat că Lapid și coaliția sa au eșuat. Este păcat că partidele care susţin pacea, cum ar fi Partidul Muncii și Meretz, au devenit partide auxiliare. După cum a spus un israelian, tatăl unei colege a fiicei mele de la New York, nimic nu poate fi mai rău decât o coaliție cu Ben-Gvir. Acesta s-a născut într-un kibbutz, într-un Israel care dispare încetul cu încetul.
