Consiliul Legislativ a dat un nou semnal de alarmă Guvernului, avizând negativ proiectul de lege prin care Executivul încearcă din nou să schimbe pensiile de serviciu din justiție, după eșecul răsunător de pe 20 octombrie, când Curtea Constituțională a declarat „în ansamblul său” neconstituțională legea adoptată prin angajarea răspunderii. În avizul nr. 961/28.11.2025, CL spune explicit că proiectul trebuie „reconsiderat în totalitate”.
Consiliul notează că textul actual repetă, „într-o proporție covârșitoare”, o inițiativă anterioară și o plasează în contextul unei cronologii care pune Executivul într-o lumină proastă. Proiectul aproape identic a trecut prin angajarea răspunderii (4 septembrie 2025), pentru ca CCR să îl declare neconstituțional (20 octombrie 2025), iar Parlamentul să respingă legea în ședință comună la 26 noiembrie 2025.
Mai mult, CL remarcă o inconsecvență politică greu de mascat. Spre deosebire de proiectul precedent (PL-x nr. 242/2025), Guvernul „schimbă argumentația de fond” din expunerea de motive, deși „nici situația de fapt” și nici cadrul legislativ relevant nu s-ar fi schimbat. În traducere: Executivul pare că își rescrie justificările din mers, nu soluțiile.
CCR a tăiat primul proiect pe procedură. Guvernul riscă să repete greșeala
Nucleul „tehnic”, dar devastator, al avizului arată către o vulnerabilitate deja sancționată de CCR, care constă în viciile de constituționalitate extrinsecă ținute de procedura de adoptare și de relația cu CSM. În Decizia 479/2025, CCR a reținut că legea a fost neconstituțională în ansamblu, pe critica legată de avizul CSM și de exigențele art. 133-134 din Constituție, în logica cooperării loiale între instituții.
Consiliul Legislativ reia și întărește mesajul Curții. „Procedurile de urmat, inclusiv solicitarea de avize… nu sunt scopuri în sine, ci mijloace… pentru asigurarea dezideratului calității legii”. Apoi indică „schema” obligatorie stabilită de CCR pentru proiectele guvernamentale – elaborare, consultare publică, avizări, transmiterea formei finale, aviz CL, observații SGG, adoptare – tocmai pentru a arăta cât de ușor poate derapa din nou Guvernul.
Din documentația transmisă, CL spune că „nu este clar” dacă proiectul a fost trimis la CSM înainte de finalizarea consultărilor publice și a avizării interinstituționale și arată că nu rezultă nici publicarea minutei dezbaterii publice și a documentelor aferente, așa cum cere HG nr. 831/2022. Pentru un Executiv care tocmai a pierdut o lege la CCR pe procedură, observația sună ca un avertisment că aceeași improvizație procedurală poate produce același rezultat.
Expunere de motive „subțire”: impact „necuantificabil”, fără evaluări, fără CJUE
Consiliul Legislativ critică frontal fundamentarea proiectului și spune că expunerea de motive nu conține elementele cerute de Legea 24/2000, inclusiv impactul bugetar pe termen scurt și lung, care e redus la formula că „impactul bugetar este pozitiv și nu poate fi cuantificabil”, fiindcă „nu se cunoaște numărul persoanelor” care vor cere pensie. CL taie scurt argumentul. Chiar dacă nu poate fi cuantificat exact, „impactul bugetar trebuie cel puțin estimat… pe 5 ani”.
În aceeași cheie, Consiliul arată că lipsesc analize despre impact social și despre „impactul asupra drepturilor și libertăților fundamentale”, dar și „posibile efecte pozitive” ori previziuni bugetare reale, ceea ce creează „prezumția legitimă” că intervențiile nu au la bază o analiză „reală și serioasă” asupra funcționării sistemului judiciar, în condițiile deficitului de personal și ale volumului de activitate.
CL avertizează și asupra consecințelor. Intervențiile ar putea genera „repercusiuni grave” asupra instanțelor și parchetelor, în contextul „insecurității legislative devenite obicei”, plus „pensionări accelerate”, „demisii” și „scăderea atractivității” profesiei. În același timp, Consiliul notează că proiectul ignoră impactul pe sistemul juridic, inclusiv lipsa oricăror referiri la hotărâri CJUE, deși „există”.
PNRR – jalonul 215: Consiliul spune că Guvernul folosește un pretext greșit
O parte cheie a avizului atacă justificarea politică preferată a Guvernului: PNRR. CL arată că se invocă suspendarea a 869 milioane euro, dar „se omite” că doar 231 milioane au legătură cu jalonul 215 și că suspendarea „nu este cauzată de reglementările cu privire la pensiile magistraților”, ci de modificări ulterioare legate de pensiile militare și, mai ales, de impozitare, după Decizia CCR nr. 724/2024 care a declarat neconstituțională impozitarea progresivă.
Consiliul citează chiar poziția Guvernului consemnată în Decizia CCR 479/2025. Comisia Europeană stabilise la 15 octombrie 2024 că jalonul 215 fusese „îndeplinit satisfăcător”, iar problema a reapărut după CCR 724/2024, când impozitarea care susținea evaluarea Comisiei a căzut. Cu alte cuvinte, chiar Guvernul recunoaște în alt document că blocajul e legat de fiscalitate, nu de vârsta de pensionare a magistraților.
Concluzia CL e tăioasă, preluând chiar observații consemnate în raport cu CSM, anume că „elementul cheie… este reprezentat de soluția de impozitare, iar nu de condițiile de pensionare”, iar „intervenția… este ab initio lipsită de justificare”, tocmai fiindcă solicitarea Comisiei nu viza modificarea condițiilor de pensionare din statutul magistraților.
Discriminări, „pensia doar ca denumire” și tranziție „proclamată” în loc de reală
În materie de egalitate și nediscriminare, Consiliul Legislativ descrie efectul proiectului ca fiind unul de fracturare internă. Reglementarea ar duce la „coexistența a trei regimuri de pensionare” pentru magistrați, cu diferențe majore între cei pensionabili înainte de 1 ianuarie 2024, cei prin Legea 282/2023 și cei supuși noului regim, iar „o simplă diferență de o zi” în vechime poate altera substanțial statutul, ceea ce CL califică drept discriminare nejustificată.
Consiliul subliniază și caracterul selectiv al intervenției. Proiectul „vizează exclusiv personalul din sistemul justiției”, deși magistrații ar fi “singura categorie” cu protecție constituțională a pensiei de serviciu și deși impactul bugetar al acestor pensii este „infim”, în timp ce celelalte pensii de serviciu concentrează „peste 90%” din efortul bugetar.
Pe fondul noilor condiții (65 de ani, 35 de ani vechime totală, 25 în funcții, 55% din media brută pe 60 luni, plafon net la 70%), CL avertizează că pensia de serviciu poate ajunge „doar ca denumire și nu va fi efectivă, echivalând cu eliminarea (abrogarea) acesteia”. Consiliul mai arată că plafonarea la 70% face „inaplicabilă” regula de 55% brut, deoarece procentul real ar coborî mult.
„18 ani în 15 ani”, inechități cu militarii și riscul unei legi care se judecă în instanță
Consiliul califică tranziția drept o promisiune goală. Prin „creșterea vârstei de pensionare cu 18 ani în doar 15 ani” și prin eliminarea vechimilor asimilate, doar „un procent foarte mic” ar profita de eșalonare, iar pentru restul creșterea devine „brusc, direct la 65 de ani”, fără etapizare, contrar exigențelor CCR și „așteptării legitime” create de cadrul legal vechi de „peste 27 de ani”.
O comparație invocată de CL este devastatoare politic - judecătorii și procurorii militari ar rămâne pe Legea 223/2015, cu pensionare între 45 și 52 de ani, reducere de până la 13 ani și pensie de 65% din media brută, în timp ce magistrații civili sunt împinși la 65 de ani și 55% cu plafon 70%. Iar discuția ajunge la „situația de neconceput” în care pensia unui judecător de la ÎCCJ ar putea fi similară cu a unui ofițer de poliție judiciară, „dar obținut[ă] după două decenii în plus de activitate”.
În plus, Consiliul avertizează asupra neclarităților care vor produce litigii. Proiectul vorbește despre vechime „se poate lua în considerare” (normă „potestativă”), dar instituie și o etapizare separată, ceea ce împinge aplicarea noilor texte „pline” spre 2042 și lasă până atunci un câmp de derogări „contrar principiului calității legii”, „supuse permanent” riscului unei noi intervenții.
Finalul avizului: Guvernul acuzat, implicit, de presiune asupra unei puteri a statului
În încheiere, Consiliul Legislativ formulează una dintre cele mai dure fraze din document, sugerând că proiectul depășește o simplă reformă și poate deveni o formă de presiune instituțională: „Separația și echilibrul… nu există atunci când măsurile… au efect represiv asupra unei alte puteri vitale a statului”, creată „tocmai pentru a garanta drepturi și libertăți fundamentale”.
Pe acest fundament, CL cere ca proiectul să fie „reconsiderat în totalitate”, atât ca soluții, cât și ca tehnică legislativă, cu obligația de a respecta deciziile CCR și principiul separației puterilor, într-un cadru de „colaborare loială” între instituții.
Comentează