Într un discurs asemuit de mulți cu un ultimatum, Theresa May, premierul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a cerut mai mult respect pentru țara sa din partea Uniunii Europene. Dar ce înseamnă acest respect și ce așteaptă în mod precis premierul britanic de la Uniune? Doamna May a exprimat lucrurile cu o oarecare claritate. Marea Britanie a vrut prin referendum să iasă din Uniune și prin urmare va ieși și se va elibera de reglementările de la Bruxelles. Irlanda de Nord este parte integrantă din Regatul Unit și, prin urmare, va rămâne perfect integrată în statul britanic. Alt lucru, ne pus dar esențial, este că Marea Britanie are obligația și a promis să respecte Tratatul din Vinerea Mare, tratat ce asigură irlandezilor din nord integrarea nu doar cu Marea Britanie ci și cu Republica Irlanda, partea Uniunii. Iată ce vrem noi, a spus doamna May; așteptăm ca Uniunea să ne facă o ofertă în acest sens.
Poziția doamnei May a fost simultan apreciată în cercurile eurosceptici și luată în derâdere în cercurile pro europene. Dincolo de orice opțiune politică, însă, poziția premierului britanic are o doză de ridicol. Ceea ce cere Marea Britanie este o contradicție pe care a promis că o va rezolva. Nu poți să vii la UE să le ceri să rezolve o problemă pe care aceasta o consideră nerezolvabilă.
Cum s-a ajuns aici?
Există un banc din epoca sovietică. Stalin, Troțki și Brejnev mergeau cu trenul prin Siberia când la un moment dat calea ferată se termină și trenul se oprește. „Ce să ne facem”, se întreabă cei trei. „Tovarăși”, spune Stalin, construim un Gulag și cu deținuții terminăm calea ferată și ajungem la destinație. „Nu”, spune Troțki, „chemăm proletariatul internațional să ne ajute și împreună vom reuși”. Cei doi se uită la Brejnev: „Tu ce crezi?”. Brejnev, în timp ce își leagănă capul înainte și înapoi, spune senin: „Tovarăși dar trenul nu s-a oprit...”.
Poveste este ilustrativă pentru negocierile privind Brexitul. Euroscepticii a spus că Theresa May trebuia să se afirme mai puternic și să își impună condițiile. Alții, mai realiști, am spune noi, au spus că, dimpotrivă, doamna May trebuie să înțeleagă mai bine limitările auto impuse de Uniunea Europeană și să nu ceară Uniunii mai mult decât va fi a vreodată dispusă să livreze. În sfârșit, al au existat alții care au insistat că Marea Britanie trebuie să se pregătească inclusiv pentru eventualitatea unui Brexit dur, încheiat fără tratat. Doar doamna May, pentru a menține coaliția de guvernare, a insistat permanent că va exista o soluție la toate problemele și că Brexitul se mișcă oe drumul cel bun.
Uniunea Europeană tolerat acest discurs deoarece, în esență, nu ne afectează. Presa de toate culorile a sugerat că asemenea tactici din partea guvernului britanic sunt o înșelătorie dar diplomații europeni nu ar fi putut spune asta niciodată. În definitiv, prin referendum, britanicii au ales să nu mai ascultă vocile de la Bruxelles.
Există, însă, un moment în care trebuie dat socoteală. Un moment în care unu și unu trebuie să facă doi, un moment în care pozițiile contrarii trebuie exprimate clar, un moment în care Brexitul trebuie scos din limbajul juridic și să capete o formă juridică. Marea Britanie începe să intre în acel moment.
Comentează