Bucureștenii stau pe un butoi cu pulbere în cazul unui cutremur: primarul recunoaște întreaga situație gravă

Administraţia din Bucureşti nu a reuşit, până în prezent, să realizeze un inventar al clădirilor cu risc seismic, a afirmat primarul general, Nicuşor Dan, joi, la dezbaterea "De ce uităm? Ce am făcut cu clădirile degradate?", organizată de Biblioteca Academiei Române la 44 de ani de la cutremurul din 1977, informează Agerpres.

„După cum ştiţi şi mi-a adus aminte domnul preşedinte, fac parte din instituţia asta, de fapt. În anul 1994 am fost angajat la Institutul de Matematică al Academiei Române şi sunt în continuare angajat acolo, dar suspendat pe perioada în care am fost deputat şi acum primar. Sunt foarte bucuros că această discuţie are loc, Bucureştiul este capitala cea mai afectată de risc seismic din Uniunea Europeană şi primele 10 oraşe din lume.

Parte din problemă este că noi nu am conştientizat această problemă ani de zile. A fost un impuls în anii 1998-2000 şi după care din nou problema asta a căzut în plan secundar.

Această problemă este o prioritate pentru administraţia pe care o conduc, am făcut nişte schimbări la conducerea Administraţiei pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic. Am descoperit cu ocazia asta şi problemele de acolo, pentru că vorbim de încredere, nu e posibil să avem convenţii semnate cu asociaţii de proprietari din anul 2005, 2006, 2007 şi care să nu fi ajuns la un rezultat. Bineînţeles că oamenii care locuiesc în clădiri cu risc seismic se informează din piaţă, de la unii, de la alţii, şi când află că alţi oameni care sunt în situaţia lor nu au reuşit de 15 ani să-şi rezolve problemele, nu o să mai aibă încredere în tine când o să-i spui: „Uite, îţi consolidez şi într-un an şi jumătate eşti înapoi”. Pur şi simplu trebuie să reclădim această încredere. Parte din lipsa de încredere vine din faptul că s-a lucrat pe această companie municipală exclusiv şi că multe din firmele de construcţii româneşti din Bucureşti care erau capabile să facă aceste lucrări pur şi simplu au fost scoase de pe piaţă. Şi am decis ca să lucrăm transparent cu firmele de pe piaţă.

Citește și: Jurnalistul Mihai Cistelican a lansat volumul 'Publicistica lui Ion Brad (1929-2019)'

Este parte din problemă și faptul că noi am început în acei ani, 1998, 1999, 2000, procesul de evaluare, dar nu l-am terminat. Deci este o diferenţă între numerele pe care le-aţi auzit – a vorbit domnul ministru de 18.000 – şi e o diferenţă între 18.000 şi 1.000 – numărul aproximativ de clădiri care sunt înregistrate în momentul ăsta în categoria 1, 2, 3, 4 de risc seismic.

Unul din lucrurile pe care ne-am propus să le facem anul ăsta a fost să expertizăm prin administraţia noastră a clădirilor cu risc seismic clădiri care însumează 500.000 de metri pătraţi. Deci pur şi simplu să avem evaluarea pentru acste clădiri şi să vedem în continuare ce e nevoie să facem şi bineînţeles, foarte important, o să coste lucrul ăsta.

Există deschidere la nivelul Guvernului, salutăm iniţiativa ministrului Dezvoltări de a schimba cadrul. Una din discuţiile pe care le-am avut cu Edmond Niculuşcă la începutul mandatului său la conducerea administraţiei a fost: ce facem, lucrăm pe mecanismul ăsta deficitar sau vorbim cu Ministerul astfel încât să schimbăm cât mai repede mecanismul astfel încât să avem o viteză mai mare de lucru, imediat după ce mecanismul se schimbă şi răspunsul a fost „da, facem asta mai bine, pentru că n-are rost să mergem în continuare cu un mecanism care mai mult ne încurcă”. În varianta în lucru a PNRR-ului, mai multe clădiri municipale urmează să fie consolidate prin acest program şi acesta este un lucru foarte bun.

Citește și: Încă o angajare CONTROVERSATĂ făcută de PNL: fata unui fost ștab din SRI, angajată pe post de consilier la un primar PNL

Cam atât am vrut să spun şi e nevoie de trei lucruri:

Unu - o cunoaştere exactă a situației – pentru asta, este nevoie de expertiză mult mai mult decât s-a făcut până acum.

Doi - să reclădim încrederea şi să ajungem să dăm acele exemple pentru locuitorii din clădiri cu risc seismic, că se poate ca clădirile lor să ne ţinem de cuvânt şi că pur şi simplu să le spunem de la început cât va costa şi cât va dura şi noi să ne ţinem de cuvânt.

Trei - e nevoie de bani. Şi aici e o discuţie sensibilă. Bineînţeles că suntem o societate care are multe restanţe de toate felurile, însă între a consolida o clădire cu risc seismic în care pot să moară 300-400 de persoane şi a asfalta o şosea care poate să mai aştepte un an sau doi sau trei eu prefer să alocăm bani pentru a consolida clădirile cu risc seismic”, a declarat Nicușor Dan.