Buduroaiele sau coşniţele, folosite încă de pe vremea dacilor, precum şi modul în care se practica albinăritul tradiţional au fost prezentate, miercuri, unui grup de elevi la Muzeul Etnografic "Anton Badea" din Reghin de către singurul vânător de albine sălbatice din ţară, Mihai Grama din satul Căcuciu, declarat anul trecut Tezaur Uman Viu la categoria apicultură, potrivit Agerpres.
"Am prezentat astăzi meşteşugul de făcut coşniţe. Coşniţa reprezintă buduroaiele sau adăposturile pentru albine de pe vremea dacilor sau mai de demult. Acum 50 de ani, 100 de ani, de exemplu, orice ţăran din România ştia să confecţioneze o coşniţă şi să o lipsească cu lut şi cu balegă de cal, fiindcă dacă pui numai argilă, crapă. Aşa se făcea. O coşniţă adusă aici e chiar de la bunicul meu, de la Orşova Pădure, dar orice casă ţărănească sau majoritate aveau, undeva în târnaţ, după casă, lângă grajd, toţi aveau cinci-şapte-zece-cincisprezece stupi. Uite aici avem nişte exponate. Vedeţi asta, de exemplu, din alun despicat, cum să fac coşărcile, coşurile şi alte obiecte de artizanat. Aia e din nuiele de răchită şi din curpen (...). Le arăt la copii exact cum se împleteşte din curpen şi cum se lipea, meşteşugul, aşa cum se face o coşniţă. Atunci nu aveau oamenii scule de lucrat în lemn, totul era manual, totul era din brişcă, din bardă, era foarte simplă viaţa şi, mai mult decât atât, aveau pe lângă casa lor această materie primă gratuită", a declarat presei Mihai Grama.
Tezaurul Uman Viu, Mihai Grama este recunoscut pentru practicarea bărcuitului, o metodă antică prin care oamenii de la poalele munţilor Gurghiu şi Călimani îşi făceau provizii de miere.
El spune că mierea depusă de albine în fagurii din coşniţe este mult mai gustoasă decât cea obţinută în fagurii existenţi azi în stupii moderni şi că un institut de cercetare din Germania a început deja să reia tradiţia mierii obţinute în coşniţă.
"Gustul la mierea din fagure îi altul. În primul rând primeşti certificare ecologică în secunda doi, fiindcă nu poţi să pui foiţă din plastic sau din parafină sau din altceva. Şi totul e natural, totul e pur, aşa cum era o dată. Plus gusturile nealterate (...). Acum coşniţele sunt înlocuite cu stupi moderni, mobili, de diverse tipuri, cu rame de unu pe unu, trei pe patru, unu pe doi, din brad sau din poliuretan sau din polistiren, chiar şi din plastic, deci sunt de toate tipurile, găsim pe piaţă, se fac şi în România, chiar la Târgu Mureş, din poliuretan. Se importă din diverse ţări, din plastic, din tot felul de combinaţii, izolat cu tot felul de facilităţi de vizitare, de hrănire, cu funduri anti-varroa, cu plasă, ca să vezi infestaţia de varroa. Dar vă spun că foarte multe stupine deja reintroduc coşniţa şi clăditul natural. E o altă dimensiune la celulă, nu se mai dezvoltă varroa are şi rol de combatere biologică. Fiecare intervenţie umană într-un stup, să deschizi, să dai fum etc. e ca revoluţie, o debandadă totală. Îi trebuie cel puţin două zile să-şi revină şi fiecare albină să ştie ce are de făcut, să-şi reia activitatea", a precizat Grama.
Apicultorul le-a arătat copiilor un stup cu un geam de sticlă, unde au putut să vadă albinele cum lucrează pe fagure.
"Copiii trebuie să vadă şi să ştie de unde am pornit, care ne sunt tradiţiile, care ne sunt rădăcinile şi trebuie să vadă şi partea bună şi frumoasă a lucrurilor (...). Ei trebuie să ştie să-şi aleagă în viitor ce consumă. Am avut un record, nu am deschis opt ani o coşniţă. Să ai opt ani şi să nu ai controlul în el, asta spune ceva. Astăzi sunt care se uită în fiecare săptămână în stup şi e o problemă pe plan mondial cu diverse boli, viruşi şi toate nenorocirile. Dar eu sper ca oamenii să înţeleagă că nu trebuie să ne pierdem tradiţiile, rădăcinile şi obiceiurile, mai ales culinare. La Ziua Crucii întotdeauna se făcea vânătoarea de albine, chiar dacă aveau albine şi acasă, bunicul meu avea şi acasă, dar era mai interesant să meargă să umble două zile în pădure, să găsească, să taie, să aducă un fagure şi să se bucure toată familia, toţi vecinii, neamurile şi prietenii. La un om suferind, pe patul de moarte, îi duceau o bucată de fagure din ăla din pădure şi era ceva magic. Nu există nimic în alimentaţia modernă care să poată înlocui polenul, păstura, lăptişorul de matcă şi beneficiile consumului de produse apicole", a subliniat Mihai Grama.
Comentează