Premium
Bugetul Uniunii Europene este finanţat în principal prin contribuţiile naţionale ale statelor membre, dintre care unele beneficiază de reduceri, faimoasele "rabaturi", practică inaugurată de Regatul Unit al lui Margaret Thatcher, relatează AFP, potrivit Agerpres.
Aceasta va fi una dintre bătăliile summitului de joi privind bugetul pe termen lung al UE (2021-2027), în condiţiile în care aceste rabaturi acordate în prezent unui număr de cinci ţări sunt contestate de cei care vor să profite de Brexit pentru a se renunţa la ele.
"Îmi vreau banii înapoi", afirma prim-ministrul britanic Margaret Thatcher în anii 1980. În 1984, cu prilejul summitului de la Fontainebleau (Franţa), ea a obţinut un "rabat" la contribuţia ţării sale.
La momentul respectiv, Regatul Unit justifica această măsură prin faptul că redistribuirea bugetului european se făcea atunci în principal prin intermediul Politicii Agricole Comune (circa 70%), ori ţara nu are un sector agricol important.
Mecanismul permite reducerea contribuţiei naţionale a Regatului Unit, o reducere care reprezintă în jur de 66% din contribuţia sa netă, respectiv diferenţa între ceea ce plăteşte la UE şi ceea ce primeşte.
Citește și: Apropiatul lui Liviu Dragnea a făcut anunțul: Revine în Partidul Social Democrat!
De-a lungul timpului, alte cinci ţări membre au obţinut rabaturi: Germania, Danemarca, Olanda, Austria şi Suedia.
Sistemul de calcul este foarte complex. "Este o junglă în termeni de transparenţă care le serveşte celor care beneficiază de ea", apreciază un înalt responsabil european.
Una dintre metodele de calcul este "un rabat la rabatul" britanic. Pentru că rabatul Londrei este plătit de alte state membre. Totuşi, Germania, Olanda, Austria şi Suedia nu plătesc decât 25% din partea care le revine. Germania a economisit astfel aproape 967 de milioane de euro în 2019. Franţa şi Italia sunt principalele finanţatoare ale rabatului britanic, cu 1,3 miliarde şi respectiv 950 de milioane de euro.
Trei ţări net contributoare beneficiază în plus de reduceri anuale ale cotizaţiilor lor. Este vorba despre Danemarca (143,8 milioane de euro), Olanda (768,5 milioane de euro) şi Suedia (204,6 milioane de euro). Austria a beneficiat şi ea de un discount anual de 60 de milioane de euro până în 2016.
De asemenea, există deduceri în veniturile legate de TVA vărsate UE.
Un grup de 18 state membre estimează că Brexit-ul este "o oportunitate unică de a reforma şi moderniza" calculul Cadrului Financiar Multianual (CFM).
"Niciun stat membru nu este atât de supraponderal din punct de vedere bugetar încât să poată pretinde un rabat", a dat asigurări grupul din care fac parte Franţa, Spania, Italia, Polonia, ţările baltice, Bulgaria, România şi Ungaria.
Comisia Europeană şi-a exprimat şi ea dorinţa ca sistemul rabatelor să dispară progresiv, dintr-o dorinţă de echitate.
Mai multe surse europene subliniază că datorită acestor rabaturi ţări dintre cele mai bogate din UE plătesc mai puţin decât media proporţională Venitului lor Naţional Brut.
Olanda, datorită corecţiilor aplicate, plăteşte astfel cu 50% mai puţin decât Bulgaria ca procent din Venitul său Naţional Brut, potrivit unui înalt responsabil european.
Pentru perioada 2021-2027, preşedintele Consiliului European Charles Michel propune "corecţii forfetare", care să fie "degresive", fără a preciza dacă ele ar urma să dispară complet.
Pe de altă parte, notează France Presse, ţările beneficiare de rabaturi vor în mod evident să le păstreze.
"Motivul pentru care avem aceste rabaturi rămâne la fel de clar în perioada actuală ca şi în cea viitoare", a explicat ministrul suedez al afacerilor europene, Hans Dahlgren.
"Suntem un contributor net. Noi dăm mult UE - şi asta este bine, pentru că suntem unul dintre cele mai bogate state membre - dar primim înapoi o parte mult mai mică. De aceea avem aceste rabaturi şi ar trebui să continuăm să le avem", a mai spus el.
