Boala cardiacă ischemică este una dintre principale cauze de mortalitate, atât la nivel mondial, cât și în România. Aceasta apare în urma depunerii plăcilor de aterom pe peretele vascular, ceea ce duce în timp la îngustarea sau blocarea arterelor care alimentează cu sânge mușchiul cardiac.
Diagnosticul patologiei cardiace ischemice se stabilește și pe baza investigațiilor imagistice, coronarografia fiind foarte utilă în acest sens. Cu ajutorul acesteia se pot vizualiza complet arterele coronare, iar leziunile sunt depistate rapid. O alternativă la coronarografie poate fi angio-CT coronarian, cu ajutorul căruia se poate determina tipul plăcii de aterom (moi, calcificate, mixte) și efectul acesteia asupra arterei.
Dacă, în urma investigaților imagistice, se stabilește diagnosticul de boală coronariană cu stenoză sau cu leziuni tricoronariene sau dacă sunt evidențiate leziuni uni- sau bicoronariene cu stenoză proximală, se recomandă revascularizarea micordică. Procedura standard, în acest caz, este bypassul aortocoronarian, intervenție cu rezultate foarte bune pe termen lung.
Este important de știut că bypassul coronarian nu este folosit pentru îndepărtarea stenozei produse de placa de aterom, ci este o tehnică prin care, cu ajutorul unui graft montat dincolo de leziunea produsă de stenoză, miocardul este revascularizat.
Vezi în acest articol semnat de Dr. Elena Nechifor, medic specialist Chirurgie cardiovasculară, șefa Secției Chirurgie Cardiovasculară din Spitalul Clinic Sanador, cum se realizează montajul graftului și care sunt tipurile de grafturi folosite.