Cristina Frîncu (n. 1983) susține că a absolvit fără să vrea Academia de Studii Economice din București. A debutat în revista Echinox, apoi a publicat în Revista de Povestiri și în revista canadiană online The Danforth Review. Publică pe platforma Hyperliteratura.ro cronici de carte. În anul 2014 a fost unul dintre câștigătorii concursului de debut literar „Incubatorul de Condeie”, secțiunea Proză scurtă. Blog personal: suntgulie.wordpress.com. Volumul Vrum‐vrum este câștigătorul concursului de debut „Adenium START”, ediția a treia, 2015, secțiunea Proză.
Red.: - Cristina Frîncu, ai cîştigat premiul de debut al editurii Adenium, pentru acest an, cu romanul “Vrum-vrum”. Cum te simţi, acum, cînd ai ocazia să-ţi ţii cartea în mînă?
Cristina Frîncu: - Cînd am pus manuscrisul în cutia poștală, eram convinsă că îl trimit într-o misiune imposibilă, și mă consolam cu gîndul că după eșecul total îl voi putea rescrie. N-am mai avut ocazia asta. Acum mă simt ca un agent de PR pentru un client puber, acneic și cam obraznic. Glumesc. Puțin. Am oareșce instincte materne active și le-am revărsat pe toate în cîrca lui Vrum-vrum. L-am scris cu tot ce aveam disponibil prin mine, și poate d-aia îl consider copchilu’ meu, sau mai degrabă proiecția mea în lume. E ciudat, e stîngaci, dacă te uiți de-aproape parcă vezi niște coșuri în subsolul paginilor, la naiba, e ca mine la pubertate, fără să fie însă o carte pentru adolescenți. Mă simt ca și cum mi s-ar fi acordat o a doua șansă de a retrăi o parte din viață.
- Distanţa dintre studiile economice şi literatură seamănă cu o prăpastie. Ai trecut-o. Ce te-a “mînat în luptă? De ce scrii, în fond?
- Am vrut să scriu probabil de cînd am înțeles că pentru a te integra în grupul de copii din fața blocului trebuie să ai deja o doză de libertate pe care s-o poți juca. Ca la poker. Mi s-a părut inutil să lupt cu autoritatea părinților care nu-mi voiau decît binele, așa că m-am jucat cu libertatea oferită de cărți și de scris. Am trecut prăpastia dintre studiile economice și cei zece ani de uzină bancară după ce aproape mă stabilisem acolo, jos, începusem deja să plătesc ratele la colibă. Și m-am enervat într-o zi, am zis că mai bine mor sus, pe creasta muntelui, împiedicîndu-mă în propriile picioare, decît în vale, cu niște formulare în brațe. Mi-am dat cu cremă de ghete pe sub ochi, m-am înarmat, am zis Let’s rock! și alte chestii care sună bine, cum ar fi Let’s rumble! sau It’s on, mother trucker! și asta a fost. Scriu ca să nu uit că merită să trăiești și mai ales pentru că mi-am propus să-mi controlez singură piticii și pinguinii din creier.
- Te-aş provoca să încerci să-mi spui de ce ar merita să cumpere cititorii romanul tău…
- Cumpăratul e ușor, oricine poate să cumpere o carte și să nu o citească. Asta e destul de trist. Aș vrea ca Vrum-vrum să fie citit, chiar dacă e împrumutat sau cules de la anticariat sau, în anumite condiții de trafic, citit peste umărul vecinului de autobuz. Motocicleta aia decupată din hârtie, pe care se plimbă Clara B., Poeteski și mîța Eris, îl duce și pe cititor uite-așa, vrum-vrum, prin niște locuri stranii, cum ar fi discordianismul, magia sigiliilor, răscrucile, iar la final îl aduce înapoi de unde a plecat, practic Vrum-vrum e un bilet dus-întors la preț de dus. Super ofertă.
- Proiecte literare pentru 2016?
- Hai să-ți spun întâi despre un proiect din 2015 umbrit oarecum de Vrum-vrum, este vorba despre un e-book care a zburdat liber și neprețuit printre cititori, Verdict: Cărțuire! se numește. Este povestea unei dudui bizare, care urmărește oamenii din orășelul unde locuiește, apoi le bagă pe sub ușă scrisori în care face un fel de recenzii fără fițe la cărțile citite. Duduia este deci o scrisopată care cărțuiește oamenii. O să încep anul 2016 în forță cu un alt e-book, o colecție de povestiri care funcționează precum o sticlă de tărie la sfîrșitul unei zile în care ai făcut pana prostului pe autostradă, nu ți-a intrat salariul și administratorul blocului ți-a bătut obrazul că n-ai plătit întreținerea. Titlul cred că dă o imagine mai clară, se va numi Nu mă vezi?! Că sunt?! Nebună?!
Comentează