„Încercările criticii sunt de înțeles: cu cât un autor este mai surprinzător, cu atât se caută comparații pentru a-i capta esența. Dar citiți povestirile sale și veți înțelege că obișnuiește să evadeze dintre aceste borne; este și nu este o scriitoare feministă, postmodernă, absurdă, mistică.“ — The Guardian
Născută în 1920, în Podolia (vestul Ucrainei), într-o familie evreiască ce va emigra în Lumea Nouă pentru a scăpa de teroarea pogromurilor şi care se va stabili, în 1922, în Brazilia (după o scurtă trecere prin România), Clarice Lispector s-a impus de timpuriu drept una dintre vocile cele mai importante ale literaturii occidentale, fiind comparată cu James Joyce şi Virginia Woolf, în privinţa strategiilor narative utilizate, şi cu Franz Kafka, în privinţa viziunii şi a tematicii, conform Mediafax.
În românește au apărut în deceniul trecut câteva titluri, remarcabil fiind „Patimile după G.H.”, tradus în 2015 de Dan Munteanu. „Scriu ca şi cum aş vrea să salvez viaţa cuiva. Probabil propria mea viaţă. Viaţa e un soi de nebunie a morţii. Trăiască morţii, fiindcă în ei trăim” – aşa începe acea scriere imposibil de clasificat.
Scriu editorii: „Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă,1940–1964 este primul din cele două volume care constituie integrala prozei scurte a Claricei Lispector, publicată pentru prima dată în limba română de Editura Humanitas Fiction. La un secol de la nașterea sa, cele optzeci și cinci de povestiri reunite în ediția noastră dezvăluie o mare scriitoare a secolului XX, o figură inovatoare a literaturii sud-americane, creatoarea unui limbaj neconvențional, revoluționar, neliniștitor.
Maestră a indicibilului, a emoției care prevalează în fața evenimentului, Clarice Lispector este interesată mai puțin de fapte, și mai mult de ecourile stârnite de acestea în ființa omenească. Proza sa scurtă apelează la trame minime, iar universul său este unul senzorial, alcătuit din percepții și reacții, din sondarea alternativă a lumii interioare și exterioare, din explorări hipnotice ale adâncimilor sufletești, din scenarii intime funcționând independent de realitatea imediată, din evaziuni și reverii. Personajele sale se află într-o căutare exasperată – de sine, a unor răspunsuri, a unei forme mai suportabile de existență. Ele manifestă un fel de ingenuitate care le face să observe ceea ce le înconjoară cu permanentă contrariere, cunosc transformări și epifanii ce rămân pe teritoriul înstrăinării, al insolitului, al vulnerabilității.”
Într-o anexă intitulată „Explicație inutilă” Clarice Lispector explică cum și de ce a scris anumite povestiri din volum.
Clarice Lispector – Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă 1940-1964. Traducere, tabel cronologic și postfață de Anca Milu Vaidesegan. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. 370 pag.
Comentează