Premium
„Akira Mizubayashi combină, într-o proză atât de simplă, încât pare cristalină, naturalismul romanului francez și magia poveștilor japoneze. Cartea sa este un dar” — L’Obs.
„Inima” este un bețișor de lemn fixat între pod și fabla de rezonanță la instrumentele cu arcuș. Menținându-se la distanța optimă, asigură calitatea, propagarea și uniformitatea vibrațiilor. Fără el, nu se poate obține muzica dorită. Imaginați-vă o vioară sfărâmată, fără „inimă”, „suflet”; nu vom mai avea muzica, conform Mediafax.
E punctul de plecare al acestui roman superb, scris de un un scriitor japonez de expresie franceză (născut în 1951, cu studii la Universitatea Națională de Limbi și Civilizații Străine din Tokyo, apoi în Franța, unde a devenit profesor de limba franceză și care predă limba franceză la Tokyo. S-a apucat apoi de scris, a publicat mai multe romane premiate, în 2014 i s-a acordat distincția Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres).
Un roman superb tradus, după ce a obținut Prix de Libraires în 2020.
Scriu editorii: „Din mai 2021, când a apărut în format poche, romanul Inimă frântă figurează în topul celor mai bune vânzări din revista Lire Magazine littéraire. În 2020, romanului i-au fost decernate patru premii: Prix des libraires, Prix Culture et Bibliothèque pour tous, Prix de la Ville de Deauville și Prix des Lecteurs des Écrivains du Sud. Dincolo de explorarea memoriei, dezrădăcinării și a doliului imposibil, cartea lui Akira Mizubayashi face să fuzioneze literatura și muzica, două forme de artă care, devenind însuși materialul vieții, se opun morții.
Piesa mică, dar vitală, din lemn de molid, aflată în corpul unui instrument cu coarde, care asigură calitatea, propagarea și uniformitatea vibrațiilor, se numește în limba franceză suflet, iar în română, inimă. Romanul parcurge lungul drum spre vindecare al mai multor inimi frânte, un drum cât o viață, departe și în același timp aproape de casă, marcat de amintiri și dureri ascunse, de răni ce par cu neputință de cicatrizat. Concepută în patru părți, aidoma Cvartetului de coarde nr. 13, Rosamunde, de Schubert, această poveste pendulând între două continente și două lumi, în care un bol de orez amestecat cu ou crud devine madlenă proustiană, este mai mult decât o căutare de sine, este un omagiu adus forței nemuritoare a muzicii și umanismului ca stare de spirit universală”.
Un roman încântător, clasic.
„Este un roman despre muzică, despre moștenire spirituală, despre război, despre fidelitatea față de origini, despre prietenie, despre frumusețea tăcerii care urmează unei sonate de Schubert”— Tahar Ben Jelloun, Le Point.
Akira Mizubayashi – Inimă frântă. Traducere de Mădălina Ghiu. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. 235 pag.
