Cartea zilei: 'O scurtă istoriei a Rusiei' de Mark Galeotti

„O sinteză accesibilă și edificatoare despre devenirea modernă a Rusiei.“ — Publishers Weekly

Într-un moment precum cel pe care îl trăim acum, o istorie a Rusiei din care, eventual, să înțelegem resorturile celor întâmplate este cum nu se poate mai binevenită.

Autorul ei, Mark Galeotti (născut ân 1965), este expert în istoria modernă, politica și securitatea Rusiei. E un autor prolific, cu un număr impresionat de cărți despre istoria Rsuiei, a războiului ruso-ucrainian din 1919, despre armata Rusiei și despre Putin, unele dintre ele traduse deja în românește de Editura Humanitas. Galeotti este profesor onorific la University College London și director general la Mayak Intelligence, o firmă de consultanță și cercetare specializată în relațiile cu Rusia. Este bursier al Institutului de Relații Internaționale de la Praga și al Royal United Services Institute de la Londra. Între multe altele, a consiliat mai multe instituții, printre care Comitetul pentru Afaceri Externe al Camerei Comunelor (Marea Britanie), Adunarea Parlamentară a NATO, Interpolul și Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, conform Mediafax.

Despre cartea pe care o semnalăm acum, „Diplomatic Courier” spunea că este „o lucrare extraordinară..., foarte pătrunzătoare și care îi deschide cititorului curiozitatea.“

Scriu editorii, preluând un text al autorului: „Rusia este o țară fără granițe naturale, nu are un singur neam sau popor, nicio adevărată identitate centrală. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska. Dacă ne mai gândim și că multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, iar populația este izolată, toate acestea ne ajută să explicăm de ce menținerea controlului central a fost o adevărată provocare și de ce pierderea acestui control asupra țării i-a obsedat pe conducătorii ei. Am întâlnit odată un ofițer KGB (în rezervă) care mi-a spus așa: «Am crezut întotdeauna că e vorba despre totul sau nimic: fie ținem țara cu pumn de fier, fie se va destrăma». Presupun că predecesorii lui, de la ofițerii țariști la primii cneji medievali, aveau cam aceleași îngrijorări – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicațiilor moderne, le au cu siguranță în ziua de azi.“

Și mai scrie Marc Galeotti în finalul cărții sale „Este ironic că, definind Rusia lui în multe feluri in opoziţie cu Europa şi Occidentul - punând sub semnul întrebării totul, de la ordinea internaţională la valorile ei sociale, Putin, la fel ca atât de mulţi conducători ruşi înaintea lui, a permis lumii din exterior să îl definească pe el şi să definească ţara. Este o caracteristică banală, totuşi, adevărată în cazul aproape tuturor conducătorilor ruşi de când Ivan Groznâi a adus Rusia în politica nordică şi i-a oferit mâna lui pătată de sânge Elisabetei I, Regina Fecioară a Angliei, cerând-o în căsătorie.

Cea mai mare ironie se află în eforturile energice ale lui Puţin de a mobiliza mituri de orice fel în sprijinul faptului că Rusia este excepţională, noţiunea că istoria ei îi recunoaşte un rol special şi eroic în lume. în legătură cu aceasta, el exploatează totul, de la statutul Moscovei de A Treia Romă la Kulikovo. însă chiar efortul pe care  şi istoricii supuşi de la Kremlin trebuie să-l facă pentru a încerca să îi convingă pe ruşi că sunt un popor special, separat de Europa şi asediat de forţele maligne culturale şi geopolitice, demonstrează că ei înoată împotriva curentului.

La urma urmei, până şi ruşii care încă îl venerează pe Putin şi literalmente poartă tricoul învaţă cu inflăcărare limba engleză, devorează filme și programe TV occidentale și caută chiar în propriile creații culturale să se integreze în acest curent dominant.”

Mark Galeotti – O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin. Traducere și note de Lia Decei. Editura Humanitas. 188 pag.