În ultimii 40 de ani, tendința pe Bătrânul Continent a fost de a reduce timpul de lucru, fără ca acest lucru să-i afecteze negativ productivitatea
Vicepremierul și ministrul Muncii și Economiei Sociale, Yolanda Díaz, continuă negocierile cu angajatorii și sindicatele pentru a reduce săptămâna de lucru la 37,5 ore. Deși nu s-au înregistrat încă progrese semnificative, termenul limită pentru realizarea acestuia este încă 31 decembrie 2024, cu scopul de a implementa măsura de la începutul anului viitor, relatează Infobae citat de Rador Radio România.
Reducerea timpului de lucru este o problemă crucială pentru președinta Sumar (a fost una dintre cele mai importante propuneri din programul ei), pe care a promovat-o ca o cerință fundamentală pentru a sprijini învestirea lui Pedro Sánchez. Acum, ambele formațiuni urmăresc reducerea progresivă a programului de lucru pe parcursul legislaturii, trecând de la actualele 40 de ore pe săptămână - stabilite legal ca timp maxim - la 35, la sfârșitul perioadei (până în 2026).
Cu toate acestea, Confederația Spaniolă a Organizațiilor de Afaceri (CEOE) continuă să manifeste reticență față de o măsură care ar putea afecta peste 14,2 milioane de angajați care în prezent depășesc limita săptămânală de 37,5 ore. Președintele acesteia, Antonio Garamendi, a reproșat în urmă cu câteva săptămâni că reducerea „echivalează cu a oferi aproape 12 zile de concediu plătite de companie pe an”. Dar ce timp de lucru există în restul țărilor europene și care au fost efectele asupra economiilor lor?
În țările mai bogate oamenii muncesc mai puțin
În ultimii 40 de ani, tendința pe Bătrânul Continent a fost de a reduce timpul de lucru, fără ca aceasta să fi afectat negativ productivitatea. Deși în Spania ziua maximă de lucru definită prin lege este de 40 de ore pe săptămână, timpul efectiv de lucru pe săptămână - care măsoară orele real lucrate, o variabilă condiționată de orele cu fracțiune de normă din fiecare țară - în 2023 a fost de 36,3 ore în medie, conform celor mai recente date ale Eurostat din luna iunie. Pentru Spania, cifra continuă să fie puțin peste media europeană, care este de 35,9 ore.
În Suedia, Norvegia, Finlanda, Italia sau Portugalia, săptămâna de lucru stabilită prin lege este tot de 40 de ore, deși timpul efectiv lucrat este mult mai mic: în Suedia este de 35,2 ore, în Norvegia 33,1; în Finlanda 34,2; în Italia 36 și în Portugalia 37,6 ore.
Țara europeană cu cel mai mic timp legal de lucru cu normă întreagă este Franța, cu 35 de ore pe săptămână. Totuși, conform instituției de statistică, se lucrează în medie 35,8 ore efectiv.
În Belgia, Danemarca sau Olanda, numărul orelor de lucru crește puțin față de Franța - deși sunt încă printre cele mai reduse - până la 38, 37 și, respectiv, 37,5 de ore, conform legilor lor. Dar timpul efectiv lucrat este mult mai mic: în Belgia este de 34,6 ore, în Olanda de 30,9 ore în medie - țara din toată Europa unde se lucrează cel mai puțin - și în Danemarca de 33,3 ore.
Țări cu mai multe ore efectiv și legal lucrate
Toate aceste țări europene cu cele mai scurte săptămâni de lucru, atât legal, cât și efectiv, sunt și cele mai bogate de pe continent. Și întotdeauna fără a implica o reducere a productivității, conform statisticilor economice ale fiecărei țări. În partea opusă se află Bosnia și Herțegovina, unde oamenii lucrează 41,4 ore pe săptămână - în ciuda faptului că legislația stabilește un timp de lucru maxim de 40 de ore pe săptămână.
România, la rândul ei, are una dintre cele mai lungi săptămâni de lucru stabilite de lege. Se pot lucra maximum 48 de ore pe săptămână, deși timpul efectiv de lucru în medie este de 39,5 ore. Grecia (39,8 ore), Polonia (39,3) sau Bulgaria (39) au, de asemenea, cele mai lungi săptămâni de lucru.
Cazul Greciei este unul dintre cel mai puțin încurajatoare. În septembrie anul trecut, Parlamentul Greciei, la propunerea Executivului conservator al premierului Kyriakos Mitsotakis, a aprobat posibilitatea de a lucra până la 13 ore pe zi (78 de ore pe săptămână). Reforma pieței muncii le permite lucrătorilor să aibă un al doilea loc de muncă, pentru maximum cinci ore pe zi, alături de activitatea lor principală de opt ore pe zi.
Săptămâna de lucru de patru zile
În ultimii doi ani s-a discutat pe larg ideea săptămânii de lucru de patru zile, cu trei de odihnă, alimentând o dezbatere care, deocamdată, pare să nu aibă sfârșit. Ziua de muncă de patru zile presupune munca între 32 și 36 de ore pe săptămână (în funcție de nevoile companiei).
În Belgia, de exemplu, guvernul a aprobat în 2022 posibilitatea de a concentra săptămâna de lucru în patru zile sau de a flexibiliza programul pentru a oferi lucrătorilor mai multă libertate. Orele săptămânale legal lucrate rămân însă aceleași. Aceasta înseamnă că angajații pot lucra până la 10 ore pe zi în primele patru zile și se pot odihni în a cincea zi, deși aceste ore pot fi și acumulate într-o săptămână, pentru a urma o săptămâna mai scurtă.
În unele zone ale Danemarcei - inclusiv capitala - se testează reducerea timpului de lucru pentru unele doemnii din sectorul public. Acesta este un proces temporar cu perspectivă de viitor, deoarece va rămâne în vigoare până la sfârșitul anului 2024, cu posibilitatea de prelungire până în 2025.
În 2023, guvernul Spaniei a inițiat ajutoare pentru îmbunătățirea productivității IMM-urilor industriale prin proiecte-pilot de reducere a săptămânii de lucru la patru zile. S-au înscris în total 41 de companii din 13 comunități autonome, angajându-se să reducă timpul de lucru fără a reduce salariile timp de cel puțin doi ani. Cu toate acestea, va trebui să așteptăm până în 2025 pentru a evalua efectele acestei măsuri.
Comentează