Şcoala nr. 13 "Nedelcu Chercea" din Brăila, care va împlini în curând un secol de existenţă, este unică în ţară prin tezaurul său nepreţuit, respectiv icoane pictate în urmă cu aproape 100 de ani direct pe pereţii fiecărei săli de curs şi pe holuri, care au rezistat peste vreme, deşi au fost tencuite în timpul campaniei antireligioase duse de regimul comunist în anii '50, relatează AGERPRES într-un reportaj, pe care îl redăm mai jos.
Acoperite cu elemente de zidărie conform dispoziţiilor vremii, frescele au ieşit la lumină în anul 2009, cu ocazia efectuării lucrărilor de renovare a clădirii.
Construită între anii 1924-1928, cu destinaţie de şcoală, de către cel mai mare filantrop pe care l-a avut Brăila, Nedelcu Chercea, clădirea este impozantă, având aspectul unui conac boieresc clădit în cel mai autentic stil românesc. Ridicată cu pereţi groşi din cărămidă, edificiul a fost acoperit cu ţiglă smălţuită şi colorată, adusă din Germania şi dispusă sub forma unor motive populare româneşti, aranjament care se păstrează şi în prezent. Ţigla originală a rezistat şi ea în mare parte peste timp şi a fost refolosită în momentul renovării clădirii, acesta fiind un alt element care dă originalitate şcolii.
Nedelcu Chercea, un prosper om de afaceri al Brăilei la începutul secolului al XX-lea, a construit, pe cheltuiala sa, un întreg complex socio-cultural în localitatea sa natală, Vatra-Veche, fostă Islaz, parte a comunei Brăiliţa până în anul 1923. La 1 aprilie 1923, Vatra-Veche primeşte numele de Nedelcu Chercea, moment în care filantropul ia decizia de a investi şi mai mult în dezvoltarea acestei localităţi. Astfel, înfiinţează un complex arhitectural din care făceau parte, alături de şcoală, Biserica "Sfântul Mina", Primăria comunei suburbane (astăzi dispensar), o grădiniţă şi un dispensar. La intrare în localitate, ridică Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, mutilat ulterior de hoţi, prin furtul unui masiv vultur de bronz aşezat pe soclu. Din Actul de donaţie care datează din 1 noiembrie 1934, aflăm că familia Chercea dona comunităţii tot ceea ce realizase în perimetrul comunei, neavând în schimb decât o singură dorinţă: "Şcoala, grădina de copii, primăria şi dispensarul medical vor purta în vecii vecilor numele meu de Nedelcu Chercea şi al decedatei mele soţii, Ana Chercea".
Inaugurată oficial pe 27 noiembrie 1928, Şcoala "Nedelcu Chercea" a funcţionat la început demixtat, conform regulamentului vremii, existând practic două şcoli găzduite într-o singură clădire: Şcoala primară de băieţi şi Şcoala primară de fete, aşa cum aflăm din "Monografia" şcolii, scrisă în anul 2003, de prof. Jan Bulancea, director al şcolii la acea dată, prof. Viorel Nedelcu, fost profesor de istorie, şi prof de Aurel Suvac, fost profesor de limbă rusă.
Clădirea a funcţionat la început cu şase săli de curs şi două cancelarii. Cele două şcoli, cea de băieţi şi cea de fete, vor păstra aceste denumiri şi vor funcţiona astfel până în septembrie 1946, când îşi schimbă denumirea în "Grupul şcolar din comuna Nedelcu Chercea". Începând cu anul 1992, instituţia îşi reia numele de Şcoala "Nedelcu Chercea".
Intrarea principală a şcolii, care se păstrează şi în prezent, este de o frumuseţe aparte, uşa fiind împodobită cu un ancadrament în formă de cupolă, prevăzut cu rozete la ambele capete. În momentul inaugurării şcolii, deasupra uşii a fost montată o placă din marmură cu înscrisuri încastrate prin turnare de plumb topit, iar în lateral au fost aşezate fotografiile în ceramică ale celor doi ctitori, Ana şi Nedelcu Chercea. În stânga şi în dreapta intrării principale a fost montată câte o cruce din marmură, cruci care au fost îndepărtate însă în perioada comunistă, conform ideologiei atee impuse de regimul aflat atunci la putere.
Ca decoraţiuni exterioare, pentru ferestre au fost alese tot ancadramentele, iar în partea superioară a clădirii a fost realizat un brâu împletit, prevăzut cu un număr egal de rozete pe fiecare şcoală, care poate fi admirat şi în prezent.
"La interior, holul central mozaicat, din care se intra în ambele şcoli, a fost înnobilat cu două fresce în ulei, care îi reprezenta în mărime naturală pe cei doi filantropi: Ana Chercea, în stânga, şi Nedelcu Chercea, în dreapta. Din nefericire, după 1947, acestea au fost vopsite în roşu şi acoperite cu lozinci specifice doctrinei comuniste. Au fost redate luminii în 2009, cu prilejul renovării clădirii", se arată în prezentarea oficială expusă la intrarea în şcoală.
Pe cele două holuri secundare, pictorul Constantin Maina a executat alte două fresce de o frumuseţe şi o claritate aparte, care pot şi admirate şi în prezent şi pe care se poate citi următorul mesaj: "Nedelcu şi Ana Chercea, ziditorii şi înzestrătorii acestui locaş de cultură naţională şi de credinţă creştinească".
"Ceea ce dă originalitatea şi unicitatea lăcaşului de cultură şi educaţie este prezenţa icoanelor pictate în stil bizantin în fiecare sală de clasă şi pe holuri. Pe lângă acestea, mai sunt şi tablele negre vopsite direct pe tencuială. Încăperile beneficiau şi de un brâu cu motive geometrice şi florale, viu colorat, dispărut în urma reabilitării", se mai arată în prezentarea oficială a şcolii.
Icoanele, realizate în urmă cu aproape 100 de ani, de pictorul Constantin Maina
Icoanele, realizate în urmă cu aproape 100 de ani, de pictorul Constantin Maina, îl reprezentau pe Mântuitorul Iisus Hristos, în clasele din Şcoala de băieţi, şi pe Maica Domnului şi pe Sfânta Ana, în memoria Anei Chercea, în clasele din Şcoala de fete. Pe holurile din ambele corpuri de şcoală exista pictată câte o rugăciune, către Mântuitorul Iisus Hristos, în Şcoala de băieţi şi către Maica Domnului, în Şcoala de fete.
"Icoanele au fost acoperite cu tencuială în perioada regimului comunist, conform dispoziţiilor vremii. Ele au fost descoperite în 2009, în momentul în care a fost reabilitată clădirea. Astfel de icoane pictate au fost descoperite în toate sălile de clasă. Cei care au executat lucrarea de renovare au lucrat cu atenţie, îngrijit, icoanele nu prezintă semne foarte mari de deteriorare faţă de starea lor iniţială. În urmă cu câţiva ani, am încercat să vedem cum am putea să le restaurăm, dar sumele care ne-au fost prezentate au fost imense. O astfel de lucrare este foarte, foarte scumpă, plus că avem o legislaţie stufoasă şi dificilă în ceea ce priveşte realizarea unor astfel de lucrări. Mai apoi trebuie găsiţi meşteri pricepuţi, ne-a fost teamă să nu facem mai mult rău, decât bine, să nu le stricăm. În momentul în care a avut loc reabilitarea, au fost şi câteva încercări de introducere a clădirii în categoria monumentelor istorice, însă s-a considerat, la vremea respectivă, că această clădire nu are elemente arhitectonice deosebite, aşa că nu a fost declarată monument istoric. Dacă ar fi fost declarată monument istoric, ar fi trebuit refăcute toate elementele clădirii, aşa cum ele erau în 1928", a declarat directorul Şcolii "Nedelcu Chercea", Dorel Onosă, pentru AGERPRES.
În faţa şcolii, se află busturile din piatră ale celor doi ctitori, Ana şi Nedelcu Chercea. Busturile originale din bronz au fost îndepărtate şi topite în anii '50, ele fiind înlocuite, în 2003, cu actualele busturi din piatră.
"Dispariţia lor firească în anii '50 a fost compensată prin montarea actualelor busturi din piatră, în anul 2003, prin strădania directorului Jan Bulancea, a cadrelor didactice şi foştilor elevi ai şcolii. Fidel crezului regelui Carol I - 'Totul pentru ţară, nimic pentru mine', Nedelcu Chercea i-a adăugat pluralul - deoarece toate actele de binefacere erau făcute împreună cu soţia sa, Ana - 'Totul pentru ţară, nimic pentru noi' şi l-a încrustat pe ambele socluri", se mai arată în prezentarea oficială a şcolii.
Busturile care reprezentau chipul ctitorului şi pe cel al soţiei sale Ana au fost dezvelite oficial în 1934, la vremea respectivă Nedelcu Chercea având 77 de ani, aşa cum ne dezvăluie ctitorul în manuscrisul care conţine însemnările sale autobiografice. Tot din manuscris aflăm că Şcoala "Nedelcu Chercea" a fost construită de filantrop în acelaşi timp cu Biserica "Sfântul Mina".
Biserica "Sfântul Mina
Biserica "Sfântul Mina", în pardoseala căreia se găsesc cele două cavouri cu rămăşiţele pământeşti ale ctitorilor ei, Ana şi Nedelcu Chercea, şi-a redobândit strălucirea de odinioară în urmă cu câţiva ani, după ce a trecut printr-un amplu proces de reabilitare. Potrivit preotului paroh al Bisericii "Sfântul Mina", Cornel Boboc, în prezent se fac demersurile necesare pentru restaurarea picturii originale a bisericii, realizată în aceeaşi perioadă cu cea de la Şcoala "Nedelcu Chercea".
În ceea ce priveşte icoanele din Şcoala "Nedelcu Chercea", preotul paroh Cornel Boboc susţine că un astfel de caz de icoane pictate descoperite într-o şcoală este unic în Brăila. "Icoanele descoperite sunt foarte frumoase. La vremea respectivă, ele au fost acoperite, nu au fost înlăturate. Dumnezeu să îl odihnească pe cel care a făcut acest lucru, pentru că a făcut un lucru minunat şi, astfel, icoanele nu au fost distruse. După Revoluţie, în momentul în care s-a umblat la pereţi, atunci s-a aflat despre existenţa acestor icoane. E frumos pentru că, în partea unde a fost Şcoala de băieţi a fost pictat Mântuitorul, iar în partea unde a fost Şcoala de fete, a fost pictată Maica Domnului. Şcoala 'Nedelcu Chercea' are copii minunaţi, frumoşi, iar prezenţa unei icoane într-o clasă te face să te comporţi mai altfel, să fii mai liniştit, să înveţi mai mult, să fii mai conştiincios. Oamenii din Chercea sunt apropiaţi de biserică, de şcoală, de căminul cultural, sunt oameni de la ţară aduşi la oraş cu obiceiuri frumoase, cu credinţe frumoase, cu un mod a-şi manifesta credinţa foarte frumos şi autentic. Nedelcu Chercea s-a îngrijit de suflet, construind o biserică, s-a îngrijit de trup, construind un dispensar, şi s-a îngrijit de minte, construind o şcoală", a declarat preotul paroh Cornel Boboc, pentru AGERPRES.
Şcoala "Nedelcu Chercea" a reuşit să reziste peste timp în forma în care a fost construită, chiar dacă, în 1944, şi-a încetat temporar activitatea, deoarece în clădire au fost cazaţi soldaţi ai armatei germane.
"În prezent, clădirea se păstrează în forma în care a fost construită. Construcţia, în linii mari, este aceeaşi, însă structura claselor este alta. Spre exemplu, în locul în care acum avem secretariatul, era sală de curs. O altă sală de clasă a fost reorganizată şi transformată în cancelarie. Podul a fost coborât un pic în timpul reabilitării şi a mai fost adăugat un perete care desparte biroul directorului, de secretariat. În rest nu au fost făcute alte modificări. În prezent, în Şcoala 'Nedelcu Chercea' învaţă nouă formaţiuni de studiu, cu aproximativ 200 de elevi, iar strict în corpul de clădire despre care vorbim învaţă 60 de elevi din clase de gimnaziu", a arătat directorul Dorel Onosă.
Având la dispoziţie un document original, o biografie scrisă de Nedelcu Chercea, autorii monografiei Şcolii "Nedelcu Chercea" au putut afla multe informaţii interesante despre viaţa şi activitatea celui care a lăsat numele său şcolii şi unui întreg cartier al oraşului Brăila.
"De o deosebită importanţă este un document descoperit de prof. Nedelcu Viorel şi anume o scrisoare a ctitorului cartierului şi şcolii, scrisă cu mâna lui, în care se menţionează că prima şcoală înfiinţată în aceste locuri aparţine lui Petre Chercea, tatăl lui Nedelcu Chercea. De asemenea, însuşi Nedelcu Chercea scrie cu mâna sa că a urmat primele două clase primare în şcoala înfiinţată de tatăl său. (...) Din autobiografia lui Nedelcu Chercea, aflăm că tatăl acestuia, Petre Chercea a venit din comuna Viziru şi s-a stabilit în apropierea oraşului, pe Islaz. Aici, a construit o moară de vânt. S-a înfiripat o mică aşezare ce aparţinea comunei Islaz. Pe 7 iulie 1857, i se naşte fiul, Nedelcu, iar peste câţiva ani, pe la 1867, când acesta avea 10 ani, tatăl face o şcoală, lângă moară, pe Islaz, într-un bordei, cu câteva bănci. Aici Nedelcu Chercea urmează două clase. Aceasta a fost probabil toată învăţătura primită de cel ce a devenit un mare om de afaceri, în afara învăţăturii primite din şi de la viaţă", se arată în monografia şcolii.
Contribuția
Nedelcu Chercea a urmărit permanent prosperitatea afacerilor sale, dar a fost în egală măsură preocupat de ideea de a face bine semenilor săi şi de a contribui la realizarea unor importante edificii necesare oamenilor alături de care a trăit. Astfel, între 1917-1919, a construit paracliseul bisericii din Vatra-Veche. A renovat biserica Sfinţii Arhangheli din Brăila şi a construit clopotniţa acestei biserici. Printre operele sale de binefacere se numără şi înfiinţarea unei şcoli primare în localitatea Ghecet, comuna Smârdan din judeţul Tulcea, dotarea cu mobilier a unei săli de curs care aparţinea Liceului de fete, astăzi Colegiul Naţional "Gheorghe Munteanu Murgoci", donarea unei clădiri de pe strada Regală din Brăila, în vederea amenajării unui dispensar şi dotarea acestuia cu mobilierul necesar.
A contribuit cu o mare sumă de bani, cu materiale de construcţii şi cu lucrători plătiţi la ridicarea Mănăstirii "Tudor Vladimirescu" din judeţul Galaţi. În curtea acestei mănăstiri a şi fost înmormântat, în martie 1946. În anii '50, mormântul său a fost profanat, iar câţiva ani mai târziu, prin grija preotului paroh Vasile Frăţilă, a fost deshumat şi înmomântat în cripta Bisericii "Sfântul Mina", alături de soţia sa Ana.
În anul 2003, Nedelcu Chercea a primit, post mortem, titlul de "Cetăţean de onoare al Brăilei", în cadrul unei festivităţi organizate cu ocazia împlinirii a 75 de ani de existenţă a şcolii care îi poartă numele.
Comentează