Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, în ședința din 18 februarie 2025, că prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, în măsura în care exclud inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în cazul în care instanța nu a dispus corect încetarea procesului penal.
Decizia a fost luată cu majoritate de voturi și vizează eliminarea unui dezechilibru între procuror și inculpat în ceea ce privește mijloacele procesuale disponibile. CCR a constatat că actuala reglementare permite doar procurorului să invoce, pe calea recursului în casație, o eventuală greșeală a instanței cu privire la aplicarea unei cauze de încetare a procesului penal, privând inculpatul de un drept similar.
Principalele argumente ale Curții Constituționale
CCR a considerat că această diferențiere între procuror și inculpat nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, încălcând astfel principiile constituționale privind egalitatea în drepturi (art. 16 alin. 1 din Constituție) și dreptul la un proces echitabil (art. 21 alin. 3 din Constituție).
Prin această decizie, instanța constituțională a subliniat că inculpatul trebuie să beneficieze de aceleași drepturi procesuale ca și procurorul, în special în ceea ce privește accesul la recurs în casație în cazurile în care procesul penal ar fi trebuit să înceteze, dar instanța a apreciat greșit această situație.
Decizia Curții Constituționale determină necesitatea modificării Codului de procedură penală pentru a asigura inculpaților accesul la recurs în casație în cazurile de încetare greșită a procesului penal. De asemenea, hotărârea va putea fi invocată de persoanele aflate în procese penale aflate pe rol sau în situații similare.
Comentează