Premium
Curtea Constituţională a publicat joi, 21 ianuarie, motivarea Deciziei 907/2020 prin care a decis ca fiind neconstituţională Legea pentru modificarea articolului 7 din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, prin care se interzice în instituţiile de învăţământ referirea la identitatea de gen.
Curtea a stabilit că legea este contrară angajamentelor internaţionale ale României, încalcă libertatea conştiinţei, încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a egalităţii de şanse, afectează libertatea de exprimare şi generează un cadru normativ confuz şi contradictoriu. Judecătorii constituţionali fac referire şi la Convenţia de la Instanbul, ratificată de România în 2016, prin care s-a stabilit că genul este un construct social independent de genul biologic.
Judecătorii Marian Enache şi Attila Varga au formulat o opinie separată, considerănd că sesizarea de neconstituţionalitate formulată de preşedintele României trebuia respinsă.
Legea atacată de Klaus Iohannis la CCR interzicea, în unităţile, instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale, inclusiv în unităţile care oferă educaţie extraşcolară, activităţile "în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen, înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi", precum şi a activităţilor care contravin principiilor prevăzute la art. 3 al Legii 1/2011.
- Motivarea integrală, AICI! (.pdf)
Din considerentele Curţii:
"Sistemul normativ național reglementa obligații ale statului de natură administrativă pentru situațiile în care o persoană procedează la schimbarea sexului. Aceasta presupune, implicit, acceptarea din punct de vedere legal/juridic a perceperii sexului nu ca un simplu „dat” biologic, ci ca un element de identitate și, respectiv, de identificare socială. Fără îndoială, pentru o persoană care alege o astfel de schimbare, sexul biologic nu corespunde cu identitatea sexuală percepută de aceasta, cele două nefiind întotdeauna aceleași, contrar ideii pe care o avansează interdicția consacrată prin textul de lege criticat."
"Această concepție este reflectată și de dispozițiile Legii nr.287/2009 - Codul civil, care au în vedere, prin conceptul de „orientare sexuală”, elemente de identitate sexuală, astfel cum sunt percepute de individ, iar nu exclusiv caracterele biologice care definesc sexul. Recunoașterea prin lege a diferențelor de orientare sexuală și a schimbării de sex presupune, implicit, recunoașterea de către legiuitor a faptului că sexul biologic nu este perceput deopotrivă ca gen de toți indivizii și că identitatea de gen este diferită de sexul biologic."
"Componenta socială a sexului/sexualității și viziunea/distincția dintre biologic/psihologic, contrară stereotipiilor impuse social sunt clar conturate la nivel legislativ în anul 2015, prin modificarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Astfel, Legea nr.202/2002 definește noțiunile de „sex” și „gen”, distincție întărită prin definiția „genului” din Convenția de la Istanbul, ratificată un an mai târziu prin Legea nr.30/2016."
"În raport cu această evoluție normativă, Curtea reține că noțiunea de „gen” are o sferă mai largă decât cea de „sex”/sexualitate în sens strict biologic, întrucât încorporează elemente complexe de natură psihosocială. Astfel, dacă noțiunea de „sex” este circumscrisă caracterelor biologice care marchează deosebirile dintre bărbați și femei, noțiunea de „gen” se referă la un ansamblu de trăsături psihologice și socioculturale."
"Curtea reține că evoluțiile normative la nivel național, al Consiliului Europei, al UE, reflectate în jurisprudența Curții Constituționale, CEDO, Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), susțin și evidențiază faptul că identitatea de gen/egalitatea de gen reprezintă mai mult decât sexul biologic/diferențele biologice, combătând, din această perspectivă, stereotipiile de gen atașate abordării tradiționale a rolurilor femeii și bărbatului în societate."
"În organizarea activităților de învățământ, statul trebuie să vegheze la respectarea acestor libertăți, asigurând posibilitatea elevilor/studenților de a participa la studierea anumitor discipline, teorii sau opinii, de a cunoaște, gândi, înțelege, analiza un anumit/anumite concepte și teorii și de a se exprima liber asupra lor, indiferent de complexitatea sau poate de caracterul controversat al acestora."
"O constrângere de natură legală, în sensul interzicerii pentru personalul didactic și pentru elevi și studenți, în toate spațiile de învățământ, a activităților în vederea „răspândirii” – adică, practic, a oricărui act de a face cunoscute/ a cunoaște opiniile privitoare la identitatea de gen contrare celei impuse de stat, teorie ce poate veni în contradicție cu opinii, convingeri sau poate chiar cu identitatea de gen pe care o persoană o percepe, este contrară demnității umane."
"Interzicerea accesului la învățătură și impunerea opiniei statului în sensul arătat nu slujesc asumării conștiente a unui sistem de valori necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, constituind, totodată, o veritabilă încălcare a egalității de șanse, câtă vreme tinerilor din România, cetățeni ai Uniunii Europene, li se interzice în țară să cunoască/exprime opinii/studieze o anumită sferă de probleme și teorii."
"Curtea reține că interzicerea accesului la cunoașterea unei opinii și a exprimării în această privință numai pentru că nu concordă cu cea a statului asupra unei problematici - în speță identitatea de gen - apare din această perspectivă ca o încălcare evidentă a libertății de exprimare într-o societate democratică, neputând fi încadrată în niciuna dintre limitele consacrate de textul constituțional de referință."
"Curtea observă, totodată, că o expresie specifică a libertății de exprimare în unitățile de învățământ superior este, potrivit legii, libertatea academică [art.123 alin.(1) din Legea nr.1/2011]. Aceasta presupune exprimarea liberă a opiniilor academice, fără îngrădiri de natură ideologică, politică sau religioasă. Totodată, libertatea academică presupune obiectivitate în cunoaștere și formare științifică adecvată, universitățile având libertatea de a impune anumite standarde științifice și etice. În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice și este asigurată libertatea cercetării în ceea ce priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii [art.123 alin.(5) și (6) din Legea nr.1/2011]. Or, interzicerea liberei exprimări în privința teoriei de gen determină evident și interzicerea oricărei inițiative de cercetare în acest domeniu, norma criticată impunând, independent de orice dezbatere liberă sau cercetare, o educație dogmatică, trunchiată, constrângătoare pentru libera exprimare a cadrelor didactice și a beneficiarilor actului educațional, cu ignorarea dreptului la opinie al acestora."
"Interzicerea prin lege a exprimării și cunoașterii în unitățile de învățământ a problematicii identității de gen altfel decât ca identitate între gen și sexul biologic echivalează cu promovarea unor soluții normative ce se exclud reciproc, fiind de natură să creeze un cadru normativ confuz și contradictoriu, contrar cerințelor de calitate a legii impuse de art.1 alin.(3) și (5) din Constituție."
