Premium
Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 558/2023 prin care a respins sesizarea USR - Forța Dreptei pe legea privind asistentul judecătorului. Legea merge astfel la Cotroceni, președintele Klaus Iohannis având la dispoziție 10 zile pentru a o promulga sau pentru a cere Parlamentului reexaminarea actului normativ. Legea prevede că în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate şi judecătoriilor vor funcţiona asistenţi ai judecătorilor, cu rolul de a-l sprijini pe judecător în îndeplinirea de către acesta a atribuţiilor sale judiciare. Rezultatul ar fi o degrevare a judecătorilor de unele sarcini și o îmbunătățire a calității și celerității actului de justiție. Asistenții judecătorilor vor avea dreptul la o salarizare stabilită în condiţiile prevăzute de lege pentru judecătorii stagiari (aproximativ 7000 de lei net/lună).
Într-un demers mai rar întâlnit în deciziile sale, Curtea procedează inițial la o analiză de oportunitate a legii. Ulterior, în cadrul controlul de constituționalitate a priori, se trece la analiza argumentelor de natură intrinsecă invocate în sesizarea parlamentarilor USR și Forța Dreptei.
Analiza de oportunitate a legii
Curtea reiterează argumentele din expunerea de motive care a însoțit propunerea legislativă privind statutul asistentului judecătorului, inițiatorii acesteia au subliniat faptul că degrevarea judecătorilor de unele sarcini consumatoare de timp prin îndeplinirea lor de către asistenți, ceea ce face munca judecătorilor să devină una conceptuală, cu accent pe instrumentarea efectivă a cauzelor și pe deliberare. „În același timp, judecătorii au avut posibilitatea de a aloca resursele suplimentare de timp pentru unele cauze de o complexitate ridicată, fapt care constituie o premisă importantă atât pentru calitatea actului de justiție, cât și pentru înfăptuirea acestuia într-un termen rezonabil. Așadar, astfel cum s-a reținut în expunerea de motive, toate aceste elemente relevă utilitatea instituției asistentului judecătorului și necesitatea unui demers de generalizare a acesteia la nivelul instanțelor judecătorești”, notează CCR (paragraful 32).
Curtea amintește și că aspectele mai sus menționate au fost avute în vedere de către Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în cuprinsul Avizului nr.22 (2019) – Rolul asistenților judiciari, în care se prevede că judecătorii pot fi ajutați în activitatea lor de diferite tipuri de asistenți sau personal din instanțe. „Astfel cum s-a subliniat în Avizul CCJE mai sus menționat, asistentul trebuie să îl sprijine pe judecător în realizarea competențelor sale și nu să îl înlocuiască pe acesta. Indiferent de sarcinile atribuite, asistentul lucrează numai sub îndrumarea judecătorului, fiind supervizat de acesta, judecătorului revenindu-i responsabilitatea deplină în luarea deciziei, aceasta fiind principala atribuție a judecătorului în toate sistemele juridice”, se arată în paragraful 33 al deciziei.
Curtea reține că prin art.150 din Legea nr.304/2022 privind organizarea judiciară a fost introdusă în dreptul național categoria profesională a asistenților judecătorului, iar prin aceste dispoziții de lege se prevede în termeni expreși posibilitatea funcționării acestora în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și judecătoriilor. În acest sens, prin Decizia nr.522 din 9 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1101 din 15 noiembrie 2022, paragraful 191, Curtea a reținut că dispozițiile art.150 din Legea nr.304/2022 introduc în legislaţie o nouă profesie juridică, cu precizarea că reglementarea detaliată a acesteia urmează să se realizeze printr-o lege specială, prin elaborarea unui statut profesional corespunzător. „Așa fiind, adoptarea Legii privind statutul asistentului judecătorului, ca lege organică, a constituit un demers firesc și necesar, având drept scop reglementarea acestei noi categorii profesionale”, mai notează CCR (paragraful 34).
Critica vizând neclaritatea atribuțiilor asistentului judecătorului
Deși, potrivit susținerilor autorilor sesizării, în cuprinsul legii criticate există doar o enumerare sumară a atribuțiilor asistentului judecătorului, Curtea constată că „acestea sunt clar și precis definite, reglementarea statutului asistentului judecătorului fiind de natură a oferi garanții suficiente pentru asigurarea independenței judecătorului, legiuitorul creând totodată premisele pentru îmbunătățirea eficienței și calității actului de justiție.”
Legea criticată stabilește principalele atribuții ale asistentului, urmând ca acestea să fie detaliate în regulamentul intern de organizare al instanțelor judecătorești, regulament care va oferi un plus de claritate cu privire la responsabilitățile și activitățile acestora. Având în vedere faptul că datorită caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, Curtea subliniază că cerința de previzibilitate a normei se poate complini prin acte normative secundare legii, sens în care, și în ceea ce privește categoria profesională a asistenților judecătorilor, se va proceda similar demersului urmat în cazul altor categorii profesionale care participă la procesul judiciar (cum ar fi, spre exemplu, personalul auxiliar de specialitate), notează CCR în paragraful 37 al deciziei.
„Curtea constată că legea criticată respectă cerințele de calitate în reglementarea tuturor aspectelor pe care le implică statutul asistentului judecătorului, iar împrejurarea că legiuitorul a optat pentru o reglementare suplă, dar în niciun caz sumară, în privința atribuțiilor asistentului judecătorului, nu afectează calitatea legii criticate. Prin individualizarea atribuțiilor asistentului judecătorului în cuprinsul art.40 din lege, legiuitorul clarifică responsabilitățile și previne confuziile sau ambiguitățile legate de rolul asistentului judecătorului în sistemul judiciar”, mai arată CCR (paragraful 40).
Critica referitoare la presupusa interferență în activitatea de judecată
Curtea reține că, potrivit legii adoptate, activitatea asistenților judecătorilor constituie un sprijin pentru judecători și asigură premisele pentru îmbunătățirea eficienței și calității actului de justiție, prin îndeplinirea oricăror atribuții stabilite în condițiile legii de judecători, iar prin întreaga sa activitate, asistentul judecătorului este obligat să respecte independența judecătorului. În îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege, asistenții judecătorilor sprijină activitatea judecătorilor în procesul de administrare a justiției, fără a interfera în activitatea de înfăptuire a justiției de către judecător și fără a afecta independența acestora. Curtea subliniază că asistenții judecătorului nu redactează, în mod independent, hotărâri judecătorești sau alte acte procedurale, ci doar proiecte de hotărâri judecătorești sau de acte procedurale și numai sub coordonarea directă exercitată de judecător, ceea ce presupune atât îndrumare, prin oferirea reperelor faptice și juridice care au fundamentat soluția acestuia și care trebuie să se regăsească întocmai în cuprinsul hotărârii sau al actului procedural, cât și controlul asupra modului în care proiectul redactat respectă întru totul aspectele avute în vedere cu ocazia deliberării și a luării deciziei, ce reprezintă esența rolului oricărui judecător. (paragraful 44)
Curtea amintește că întotdeauna decizia finală, conținutul integral al hotărârii și semnarea acesteia aparțin exclusiv judecătorului, acesta fiind singurul responsabil de pronunțarea hotărârilor și de administrarea justiției. „Soluţionarea unei cauze se realizează ca urmare a deliberării judecătorului sau judecătorilor care compun completul de judecată, luarea deciziei presupunând aplicarea legii pe baza înțelegerii complete a faptelor, iar redactarea hotărârii reflectă decizia luată de judecător cu privire la toate aspectele cauzei.” Așadar, Curtea apreciază că „nu se pune problema ca asistentul să preia sau să influențeze în vreun fel funcția de decizie care aparține exclusiv judecătorului în toate componentele sale, inclusiv în cea referitoare la considerentele care au fundamentat hotărârea.” (paragraful 45)
Asistentul judecătorului, nefiind parte componentă a instanței/completului de judecată, „nu participă la deliberare și nici nu intervine în procesul de luare a deciziilor judecătorilor, adăugând doar plus valoare prin contribuția sa în ceea ce privește cercetarea și documentarea 9 cazurilor, pregătirea materialelor relevante și redactarea proiectelor de hotărâri, fără să preia însă sau să influențeze în vreun fel funcția de decizie care aparține exclusiv judecătorului”, mai notează CCR, în paragraful 46 al deciziei.
Critica privind eventuala rea-credință a asistentului judecătorului
Referitor la susținerile autorilor sesizării formulate, conform cărora, acționând cu reacredință sau din neglijență, asistentul ar putea influența negativ actul deliberativ al judecătorului, prin anumite omisiuni sau denaturări ale materialului cauzei, Curtea reține că „aceste aspecte nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, astfel de manifestări intrând în sfera răspunderii asistenților judecătorului, art.41 din legea criticată statuând că aceștia răspund, după caz, civil, disciplinar, administrativ sau penal, în condițiile legii.
„Cât privește alegația potrivit căreia, prin activitatea sa, asistentul judecătorului ar putea interveni în activitatea magistratului, Curtea învederează că o atare faptă constituie abatere disciplinară, fiind prevăzută la art.43 lit.h) din Legea privind statutul asistentului judecătorului. De asemenea, art.42 din legea criticată prevede că asistenții judecătorilor răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției”, mai notează CCR în paragraful 47.
Criticile referitoare la principiul colegialității și la afectarea independenței și imparțialității judecătorului
Curtea mai apreciază ca fiind neîntemeiate și susținerile autorilor sesizării potrivit cărora introducerea asistenților judecătorilor ar putea afecta principiul colegialității instanței. Astfel, Curtea învederează că, în sens tehnico-juridic, acesta presupune că judecata trebuie efectuată de mai mulţi judecători, colegialitatea instanţei reprezentând o garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, scopul fiind prevenirea erorilor datorită controlului reciproc dintre judecători și garantarea pronunţării unor decizii cât se poate de corecte datorită schimbului de idei între membrii completului. Având în vedere că asistenții judecătorului nu fac parte din complet, nu dispun de prerogativa vreunui tip de vot în procesul de deliberare și nici nu intervin în procesul de luare a deciziilor de către judecători, Curtea reține că nu se poate vorbi despre afectarea principiului colegialității instanței. (paragraful 48)
De asemenea, referitor la susținerile potrivit cărora prin faptul că actele realizate de asistentul judecătorului nu sunt identificate clar și nu sunt aduse la cunoștința părților s-ar aduce atingere independenței și imparțialității judecătorului, accesului la justiție sau dreptului părților la un proces echitabil, Curtea reține că „acestea nu pot fi primite, câtă vreme asistentul nu exercită nici în mod direct și nici în mod indirect activitatea judecătorească, ci își desfășoară întreaga activitate sub autoritatea și supravegherea judecătorului, căruia îi incumbă responsabilitatea de a se asigura că procesul se desfășoară într-un mod corect și echitabil, acesta fiind cel care deține controlul exclusiv asupra actelor și deciziilor luate, inclusiv asupra conținutului hotărârii finale, a cărei corectitudine și-o asumă prin semnare”.
