Acum circa șaptezeci de ani, serviciile secrete americane de la CIA au desfășurat un experiment secret prin care au montat mici dispozitive electrice direct în creierul unor câini. Scopul acestei acțiuni era unul de-a dreptul șocant: cercetătorii voiau să vadă dacă pot dirija mișcările animalelor de la distanță, folosind impulsuri electrice, pentru a le transforma în niște creaturi controlate prin telecomandă ce puteau fi folosite în misiuni.
Abia în anul 2002, publicul a aflat adevărul, când au fost făcute publice mai multe acte secrete ale agenției. Aceste documente vechi conțineau detalii amănunțite despre testele bizare făcute între anii 1950 și 1960, prin care experții americani încercau să descopere metode prin care să poată stăpâni și influența mintea și comportamentul subiecților lor.
Aceste documente au dezvăluit existența Proiectului MKUltra, un program vast și extrem de secret de experimentare pe subiecți umani, care a cuprins 149 de sub-proiecte.
Un proiect plin de abuzuri
Un număr necunoscut de cetățeni americani au fost abuzați și folosiți ca și cobai, unii fiind supuși unor unde radio, doze de droguri sau șocuri electrice, printre altele.
În contextul Războiului Rece, unul dintre principalele scopuri ale programului era dezvoltarea de tehnici de spălare a creierului, destinate a fi folosite împotriva sovieticilor.
În cadrul acestui program amplu, unele sub-proiecte au implicat și animale, ducând la ceea ce a fost denumit Sub-proiectul 94.
O arhivă detaliată, disponibilă pe site-ul oficial al CIA, descrie cum oamenii de știință au implantat electrozi în creierul a șase câini, într-o încercare de a verifica dacă le puteau controla comportamentul de la distanță, folosind stimulări electrice.
Istoricul și eseistul John Lisle, în volumul său „Project Mind Control: Sidney Gottlieb, the CIA, and the Tragedy of MKULTRA”, publicat în mai 2025, afirmă că, în cadrul Sub-proiectului 94, controlul de la distanță al comportamentului câinilor a fost într-adevăr posibil, mai ales prin utilizarea întăririi pozitive.
Atunci când un câine se deplasa în direcția dorită, mici descărcări electrice îi stimulau zonele de plăcere din creier. În schimb, dacă animalul se abate de la traseu, recompensa se dezactiva, determinându-l să își schimbe direcția pentru a regăsi senzația plăcută.
Aspectul cel mai sumbru al acestui sub-proiect rezidă, fără îndoială, în intervențiile chirurgicale necesare pentru implantarea dispozitivelor. Câinii au contractat infecții și alte afecțiuni înainte chiar de începerea testelor în afara laboratorului.
Animalele au fost obligate să suporte aceste suferințe cauzate de cabluri prost implantate, incizii netratate sau carcase atașate de hamurile lor. În cele din urmă, CIA a anulat proiectul și a trimis câinii la operație, scrie curiozitate.ro.
În ciuda unei întreruperi timpurii și a unei metodologii care ar revolta orice apărător al drepturilor animalelor, sub-proiectul a condus la o concluzie cel puțin tulburătoare. Raportul final descria câini capabili, în teorie, să detecteze amenințări chimice și să transmită mesaje.
Mai mult decât atât, oamenii de știință au susținut că aceste animale ar putea fi folosite ca un fel de rachete ghidate kamikaze, capabile să distrugă infrastructuri.
CIA a luat în considerare și alte animale de talie mai mare
Același document stipula că astfel de aplicații implicau distrugerea animalului și că experiența ar putea fi extinsă la o gamă variată de specii.
Pe lângă câini, CIA a luat în considerare și alte animale de talie mai mare, precum urșii și yacsii, un tip de bou sălbatic, care ar fi putut transporta încărcături grele pe distanțe lungi.
Scopul rămânea la fel de discutabil: transformarea acestor animale în platforme clandestine capabile să transporte arme chimice sau biologice în regiuni ostile. De asemenea, unul dintre obiectivele finale ale Sub-proiectului 94 era aplicarea acestui tip de teleghidaj și asupra oamenilor.
Din fericire, agenția a oprit aceste eforturi înainte de a fi prea târziu.
Comentează