Ce scrie presa internaţională despre cărţile scrise de politicienii români în închisoare

Autor:

Publicat: 23/10/2015 23:51

Actualizat: 24/10/2015 01:59

Ziarul Financiar:

Politicieni corupţi ajunşi la închisoare în România scriu în abundenţă "literatură de proastă calitate" pentru a beneficia de reducerea pedepselor, "în cadrul unui sistem la fel de corupt", comentează The Economist, notând că şi premierul Victor Ponta este judecat pentru fapte de corupţie. "Autorii ediţiei române a jocului Monopoly ar putea lua în considerare înlocuirea cartonaşului «ieşi din închisoare» cu unul pe care să scrie «am scris o carte în detenţie». Modificarea legii, în anul 2013, le permite condamnaţilor să beneficieze de reducerea cu 30 de zile a sentinţelor pentru fiecare lucrare publicată din închisoare. Acest lucru a condus la o situaţie în care magnaţi şi politicieni închişi pentru corupţie să intre într-o frenezie a scrisului din abundenţă. Este vorba de un sistem la fel de corupt cum sunt ei", explică The Economist, precizând că printre persoanele care au profitat de această lacună legislativă figurează fostul premier Adrian Nastase şi oameni de afaceri precum Gheorghe Copos, Gigi Becali şi Ioan Niculae."Deţinuţii nu au acces la computere, iar bibliotecile închisorilor au foarte puţine cărţi de calitate. Manuscrisele sunt elaborate cu pixul pe hârtie. Potrivit jurnaliştilor români, de obicei, deţinuţii bogaţi recurg la specialişti aflaţi în libertate pentru a fi «coordonatori ştiinţifici». Aceştia sau alţi autori-fantomă scriu de fapt lucrările, introduse apoi ilegal în penitenciare, unde sunt copiate de condamnaţi. Lucrarea ajunge la o editură, care este plătită pentru a tipări două-trei exemplare, prezentate comisiei de eliberări condiţionate, care (fără a ţine cont de reguli editoriale sau ştiinţifice) stabileşte dacă este posibilă reducerea unei sentinţe", subliniază The Economist, într-un articol intitulat "Reducerea sentinţelor în schimbul literaturii de proastă calitate".

Hotnews:

Rusinoasa atitudine are Statul roman fata de tragedia politistului mort in timp ce-l escorta pe vicepremierul Gabriel Oprea... Oamenii vad si cum Politia Romana si Ministerul de Interne il acopera pe ministrul de Interne, ca si cum cele doua institutii ar fi mosia lui persoanala. Oamenii vad bilbiielile institutiilor, vad ca Parchetul General nu preia initiativa anchetei, vad ca groapa fatala a fost astupata in graba. Oamenii mai vad cum reactioneaza oamenii de stat. Premierul Ponta il acopera pe Oprea si da vina pe gropile din asfalt. Aici, explicatia e simpla: daca l-ar da afara din Guvern, cabinetul ar pica imediat, iar Ponta si-ar pierde functia. Dinspre Cotroceni, nici o reactie. Dar aici ne-am obisnuit, nu mai e nici o surpriza. O surpriza e si ca Alina Gorghiu a avut o reactie slaba, cerindu-i lui Oprea sa comunice mai bine (asta era marea problema?). In cele din urma, sub presiunea opiniei publice, Gorghiu a revenit cu un update pe Facebook si i-a cerut demisia. Politic, e de inteles pozitia ezitanta a PNL: fara UNPR, nu poate spera sa darime guvernul Ponta si sa intre la guvernare. De notat si cererile de demisie din partea Monicai Macovei si PMP. Dinspre Parchetul General, liniste. Se aude ca Oprea si-a cumparat linistea in rindul multor oameni-cheie din Justitie furnizandu-le ce are la indemina: escorte, grade militare in rezerva si decoratii. Si aici ajungem la discutia despre rolul lui Oprea in angrenajul politic. E a doua oara cind e protejat de aproape toata elita politica si a institutiilor in decurs de trei luni, dupa scandalul urias al plagiatului. E Oprea indispensabil actualei arhitecturi? Cum de beneficiaza de atita protectie in zona politica, a institutiilor, dar si in mass-media?

RFI:

Justiţia trebuie să meargă până în pânzele albe cu dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, declară directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, Ion Caramitru, una dintre figurile cele mai cunoscute ale evenimentelor de acum 26 de ani. Ion Caramitru spune că decizia de clasare a dosarului Revoluţiei de către Parchetul instanţei supreme este greşită. "În cazuri de această importanţă, cercetarea nu poate fi oprită şi dosarul acestui eveniment care a făcut istoria modernă a României trebuie urmărit, hai să spun poetic, la nesfârşit. Problema care se ridică vizavi de ce s-a întâmplat atunci este cum au acţionat din umbră forţe care încă nu sunt scoase în evidenţă, deşi ele s-au făcut cunoscute mai mult sau mai puţin, telefoane la ambasada sovietică, chemări de la Televiziune către acţiuni absurde şi aşa mai departe sunt lucruri care pot fi dovedite cu măsurile fireşti ale anchetei", crede el. "Nu cred că soluţia Parchetelor de a opri ancheta este cea mai bună. Înţeleg însă că nu este o decizie definitivă şi că poate fi atacată la Înalta Curte şi sper ca Înalta Curte să facă ceea ce este firesc şi anume să meargă până în pânzele albe", spune Ion Caramitru.