România devine prima țară din Europa de Sud-Est care realizează o analiză genetică a celor mai longevivi locuitori ai săi. Studiul, inițiat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, marchează o premieră științifică prin folosirea testărilor epigenetice – metode moderne de determinare a vârstei biologice reale a organismului.
Rezultatele contrazic o convingere veche de decenii: genele nu sunt principalul factor care determină cât trăim. Potrivit cercetătorilor, mediul, alimentația și stilul de viață cântăresc mai mult decât moștenirea genetică atunci când vine vorba de longevitate.
Această concluzie confirmă rezultatele obținute și în studii internaționale de referință, precum cel publicat în Science de o echipă de la Harvard, care arată că factorii de mediu pot explica până la 70% din variațiile speranței de viață între indivizi.
Cum se măsoară vârsta biologică
Studiul genetic pilot, realizat de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, a utilizat determinări epigenetice, o metodă care măsoară modificările apărute în ADN de-a lungul vieții, pentru a evalua vârsta biologică a organismului. Spre deosebire de vârsta cronologică, adică numărul anilor împliniți, vârsta biologică reflectă starea reală de sănătate și ritmul de îmbătrânire al fiecărui individ. Aceste teste evidențiază modul în care stilul de viață și mediul influențează expresia genelor și oferă date despre riscul de boli, nivelurile de inflamație și ritmul de îmbătrânire.
Unde trăiesc cei mai longevivi români
Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de persoane cu vârsta de peste 85 de ani din localități recunoscute pentru proporția ridicată de vârstnici: Pardoși (Buzău), Cireșu (Mehedinți), Murgești (Buzău), Seaca de Pădure (Dolj) și Glăvile (Vâlcea). Aceste sate au fost identificate în cadrul proiectului „Harta Longevității în România”, inițiat în 2024, care a analizat structura demografică, condițiile de viață și stilul alimentar din zonele cu cei mai mulți centenari.
În mediul rural de deal și submontan, oamenii au păstrat obiceiuri simple, dar sănătoase: mâncare gătită acasă, mișcare zilnică, odihnă regulată și un ritm de viață echilibrat.
„Insulele albastre” ale longevității românești seamănă, din punct de vedere al factorilor de viață, cu așa-numitele Blue Zones – regiuni din lume unde speranța de viață depășește 90 de ani, precum Sardinia (Italia), Ikaria (Grecia) sau Okinawa (Japonia).
Ce spun datele științifice
Analiza ADN-ului românilor longevivi a scos la iveală și reversul medaliei: cazuri în care vârsta biologică depășea vârsta reală, semn al îmbătrânirii accelerate, cauzate de stres, alimentație dezechilibrată și lipsa somnului de calitate.
Potrivit unui studiu al National Institute on Aging, inflamația cronică este unul dintre principalii factori ai îmbătrânirii premature – fenomen confirmat și de datele din România.
Specialiștii atrag atenția că longevitatea nu este un dar genetic, ci un rezultat al deciziilor zilnice: ce mâncăm, cum dormim, cât ne mișcăm și cât timp petrecem în natură.
Proiectul derulat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României nu este doar o premieră științifică, ci și un pas strategic către politici publice de sănătate preventivă. Într-o țară în care speranța de viață este de 76,6 ani, printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, rezultatele acestui studiu pot sta la baza unor programe naționale pentru promovarea longevității active.
România, pe harta globală a longevității
Prin proiectul de cercetare „Harta Longevității în România”, țara noastră a intrat într-un club restrâns al statelor care cartografiază științific longevitatea populației.
Studiul aduce o perspectivă optimistă: nu ne naștem condamnați de gene, ci putem influența prin stil de viață și alegeri zilnice cât de repede îmbătrânim.
Așadar, în spatele longevității nu stă un secret misterios, ci știința echilibrului – între natură, odihnă, alimentație curată și liniștea de a trăi simplu.
Comentează