Premium
Alianţa Nord-Atlantică este mult mai pregătită în prezent să contracareze Rusia, afirmă analistul politic Cristian Pîrvulescu, apreciind că România a reuşit să depăşească toate momentele critice provocate de repercusiunile agresiunii ruseşti asupra Ucrainei.
"După zece ani de război ucraineano-rus, dus mai întâi prin intermediul unor organizaţii proxy, de tipul miliţiilor pro-ruse din Donbas şi trupelor Wagner, iar apoi după atacul direct al Rusiei de acum doi ani, NATO este mult mai pregătit să contracareze Rusia. Cheltuielile militare ale statelor membre au crescut constant după decizia din 2014 de la Summitul NATO din Ţara Galilor, când s-a hotărât că într-un deceniu, deci până în 2024, statele membre vor ajunge să cheltuiască 2% din PIB pentru apărare în vederea îndeplinirii priorităţilor Alianţei de creştere a capacităţii de apărare comună. Acest obiectiv a fost în bună măsură îndeplinit", a explicat analistul politic, într-o declaraţie acordată AGERPRES, în contextul marcării, în următoarele zile, a doi ani de război în Ucraina.
"Indirect, războiul hibrid se duce deja de mai bine de un deceniu în toate statele considerate inamice, imediat ce regimul Putin a calificat manifestaţiile de protest de după alegerea pentru al treilea mandat al lui Vladimir Putin ca preşedinte al Federaţiei Ruse drept forme de intervenţie occidentală. Dar simplul fapt că războiul este la graniţa NATO reprezintă un risc potenţial de escaladare a conflictului. Şi tocmai pentru a descuraja Rusia, conducerile politice şi militare din unele state membre promovează acum un discurs ofensiv, care pune accentul pe pregătirea pentru o confruntare directă pe termen mediu. Dar, pe termen mediu, Vladimir Putin, care va împlini 72 de ani, în condiţiile în care, în 2021, durata medie de viaţă a unui bărbat rus era de 64,2 ani, poate oricând dispărea. Iar regimul putinist este prea personalizat pentru a putea garanta stabilitatea sa", a argumentat profesorul Cristian Pîrvulescu.
Efectul sancțiunilor occidentale asupra economiei din Rusia
În ceea ce priveşte impactul pe care l-au avut sancţiunile economice succesive impuse Federaţiei Ruse de către Uniunea Europeană şi SUA în aceşti doi ani de război, analistul politic a evidenţiat că, deşi aparent acestea nu au avut o influenţă importantă asupra funcţionării "maşinii de război ruseşti", în realitate starea economiei din Rusia, de care depinde şi situaţia militară, este astăzi dificilă.
"De exemplu, conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie, veniturile din petrol ale Rusiei au scăzut cu peste un sfert în ianuarie 2023 faţă de aceeaşi lună a anului 2022. Peste 300 de miliarde de euro din rezervele Băncii Centrale Ruse sunt blocate în UE şi în alte ţări din G7. Pe de altă parte, datele preliminare pentru 2023 arată că economia Rusiei a crescut mai mult decât previziunile. Acest lucru ar putea fi explicat prin stimulul puternic oferit de cheltuielile guvernamentale investite în "economia de război". Dar transformarea economiei ruseşti dintr-o economie de consum într-o economie de război are deja consecinţe asupra situaţiei nivelului de trai, în vreme ce câteva milioane de ruşi, mulţi specialişti în diferite domenii strategice, au preferat să părăsească Rusia după februarie 2022. Între timp, statele europene a căror dependenţă economică de Rusia era importantă au reuşit să se adapteze. Dar economia rusă mai poate încă rezista o perioadă acestei situaţii complicate, momentul dificil fiind plasat de unii specialişti în 2026. Or, asta se va întâmpla după alegerile cruciale din Europa, dar mai ales din SUA, care ar putea schimba datele politice ale problemei şi ar putea ajuta Rusia să supravieţuiască", a arătat politologul.
Cristian Pîrvulescu a afirmat că, până acum, România a reuşit să depăşească toate momentele critice provocate de repercusiunile agresiunii ruseşti asupra Ucrainei şi, cu discreţie şi eficienţă, chiar să sprijine această ţară.
"Deja, privind retrospectiv, soluţia guvernului de tip coaliţie supradimensionată, adus la guvernare de preşedintele Iohannis în toamna anului 2021, pare să fi anticipat riscurile unei crize geopolitice regionale. Dar evoluţia acestei crize spre una globală, cu un conflict mondializat cu consecinţe economice, politice şi societale imprevizibile, complică mult situaţia României. De fapt, anul electoral, dar mai ales calendarul electoral vor pune partidele şi societatea românească în faţa unor presiuni imense. Iar dacă această coaliţie guvernamentală va cădea pradă luptelor intestine dintre partide, riscurile privind stabilitatea regimului democratic vor creşte", a avertizat analistul politic.
Impactul războiului din Ucraina asupra alegerilor
Cât priveşte impactul politic pe care îl va avea războiul din Ucraina asupra scrutinurilor din 2024, Cristian Pîrvulescu a declarat că, deşi vor avea loc alegeri în multe ţări, doar într-o mică parte dintre acestea vor fi într-adevăr alegeri democratice.
"Alegerile din Belarus, Rusia, Iran, Salvador, ba chiar şi cele din Africa de Sud şi India nu sunt tocmai democratice, când nu sunt de-a dreptul nedemocratice. Dar pentru Rusia, care, conform doctrinei Gherasimov, este îndreptăţită să folosească tacticile războiului hibrid pentru a destabiliza adversarii, alegerile din statele democratice, cu prioritate cele din SUA, dar şi cele europene sau cele din România vor permite intervenţii variate. Aşa cum s-a întâmplat deja în 2016 cu Brexitul şi alegerile americane. Iar în încercările mai mult sau mai puţin subtile de influenţare a votului războiul din Ucraina va fi mereu o referinţă, fie ea doar implicită", a spus el.
Războiul hibrid al Rusiei
Analistul politic a atras atenţia, de asemenea, că războiul hibrid pe care Rusia îl duce deja de mai bine de un deceniu împotriva democraţiei şi drepturilor omului în România a avut un impact important asupra stării de spirit a populaţiei.
"Chiar dacă opinia publică românească nu a devenit majoritar anti-ucraineană, aşa-zisa oboseală a războiului, acest eufemism care acoperă operaţiunea de propagandă rusească, a cuprins deja o bună parte a populaţiei. Mesajele anti-ucrainene, dublate de cele anti-europene şi anti-americane, abundă pe reţelele sociale, de cele mai multe ori în forme adaptate imaginarului colectiv românesc. Deja, aşa cum s-a văzut în cazul mişcărilor fermierilor, de aici sau de aiurea, mesajul anti-ucrainean a fost promovat către publicul larg, iar ideea că ucrainenii profită de înlesnirile oferite de UE a fost, pe metoda fake-news (o ştire contrafăcută are obligatoriu un sâmbure de adevăr care să o facă acceptabilă), a fost promovată ca un adevăr absolut, deşi nu exista nicio dovadă în acest sens. Iar aceste dezinformări circulau deja de ceva vreme, aşa cum au circulat şi alte dezinformări, precum cele privind canalul Bîstroe, situaţia bisericilor româneşti şi a limbii române din Ucraina şi multe altele. Este deci de aşteptat ca alte acţiuni de acelaşi tip, poate chiar campanii de dezinformare structurate, să fie folosite cu şi mai multă vigoare pentru a slăbi din ce în ce mai mult susţinerea românilor pentru Ucraina şi pentru a creşte şansele partidelor anti-ucrainene, deci direct sau indirect pro-ruse, în alegerile ce urmează", a argumentat el.
Cristian Pîrvulescu este de părere însă că "situaţia nu e atât de gravă pe cât pare la prima vedere" în privinţa solidarităţii cetăţenilor europeni faţă de Ucraina.
"E mult zgomot de fond pentru a deturna atenţia de la agresiunea rusă din Ucraina. Dar, de fapt, ultimul Eurobarometru dat publicităţii în decembrie 2023, realizat pe teren în octombrie anul trecut, arată că 72% dintre cei chestionaţi erau în favoarea sprijinului financiar pentru Kiev, sigur, într-o scădere uşoară, de 6%, faţă de primăvara aceluiaşi an. Iar în România, unde scăderea a fost de 9%, susţinerea rămânea totuşi la 75%. Chiar dacă propaganda pro-rusă a acţionat constant şi solidaritatea românilor ar mai fi scăzut între timp, aceasta nu avea cum să se fi prăbuşit. Dar evenimente precum protestul fermierilor, care au blocat spontan punctele de trecere a frontierei spre Ucraina sau portul Constanţa, au şi ele un impact pe care îl vom măsura cel mai probabil la alegerile europene din 9 iunie", a spus Pîrvulescu.
Politologul a adăugat că, în ciuda tuturor eforturilor propagandei pro-ruse, situaţia "nu a basculat" în ceea ce priveşte atenţia publicului din România faţă de războiul din Ucraina.
"Să vă mai dau câteva cifre relevante din această perspectivă: 55% dintre români, într-o scădere de 5% faţă de primăvara anului trecut, credeau că Uniunea Europeană ar trebui să accelereze procedurile de acceptare a noi state membre. Deci şi a Ucrainei. Pe de altă parte, lărgirea războiului spre Orientul Mijlociu după pogromul din 7 octombrie a modificat interesul opiniei publice româneşti. Însă cum zgomotul de fond al războiului din Est se aude în România puternic de fiecare dată când dronele ruseşti atacă Ismail şi Reni, nu s-ar putea spune că publicul românesc a devenit opac la acest subiect. Dar, după doi ani de război, este firesc ca emoţia să se fi estompat, ca solidaritatea să nu mai fie ca în primele zile ale conflictului, în acest sens şi dezinformarea atingându-şi unele ţinte. Dar faptul că într-un sondaj INSCOP din noiembrie anul trecut 30% credeau că Rusia va câştiga războiul, coroborate cu alte date şi informaţii, arată că susţinerea pentru Ucraina nu mai este cvasi-unanimă", a explicat analistul politic.
În opinia lui Cristian Pîrvulescu, cel mai mare pericol pentru România şi pentru români al acestui an electoral, având în vedere conflictul din Ucraina, îl constituie dezinformarea, "de departe cel mai mare risc în actualul context economic, politic şi social".
"Efectele cumulate ale inflaţiei, situaţiei geopolitice, crizelor sociale mai mult sau mai puţin stimulate, ale diferitelor teorii ale conspiraţiei şi ale intoxicărilor de tot felul care vor prospera în anul electoral pot avea o influenţă asupra unei părţi a electoratului", a mai spus politologul Cristian Pîrvulescu.
