Sindromul de ochi uscat este o afecţiune frecventă, care nu provoacă doar disconfort, ci poate afecta suprafaţa oculară şi vederea dacă nu este tratată. Un nou studiu sugerează că buna funcţionare a glandelor lacrimale depinde de un proces celular fundamental, responsabil de eliminarea componentelor deteriorate din interiorul celulelor, informează news.ro.
Între 5% şi 15% dintre persoanele din întreaga lume se confruntă cu simptome de ochi uscat, precum roşeaţă, senzaţie de arsură sau usturime şi oboseală oculară.
Sindromul de ochi uscat apare atunci când glandele lacrimale nu produc suficiente lacrimi sau când calitatea acestora este alterată. Afecţiunea poate fi asociată cu alergii, boli autoimune, modificări hormonale, înaintarea în vârstă sau alţi factori. Netratată, poate creşte riscul de infecţii oculare şi poate duce la leziuni ale suprafeţei ochiului, cu afectarea vederii.
Cercetătorii au pornit de la ipoteza că în glandele lacrimale ale persoanelor cu sindrom de ochi uscat este perturbat un proces celular esenţial numit autofagie. Autofagia reprezintă un sistem intern de „curăţenie” al celulei, prin care sunt eliminate proteinele deteriorate şi alte componente inutile, permiţând astfel funcţionarea normală a celulelor.
Pentru a investiga rolul acestui mecanism, o echipă de la Universitatea Birmingham, din Marea Britanie, a creat în laborator organoizi de glande lacrimale pornind de la celule stem.
Aceste structuri tridimensionale reproduc îndeaproape caracteristicile glandelor lacrimale umane. Rezultatele au fost publicate în revista Stem Cell Reports.
Organoizii obţinuţi conţin toate tipurile de celule întâlnite în mod normal în glandele lacrimale şi sunt capabili să producă proteine lacrimale implicate în lubrifierea ochiului şi protecţia împotriva infecţiilor.
Atunci când cercetătorii au dezactivat genetic autofagia în aceste modele, echilibrul celular a fost perturbat, producţia de proteine lacrimale a scăzut, iar numărul celulelor care au murit a crescut semnificativ.
În experimentele ulterioare, tratarea organoizilor cu autofagie deficitară cu nicotinamidă mononucleotidă (NMN) sau melatonină a redus deteriorarea observată. În aceste condiţii, moartea celulară a fost limitată, iar eliberarea proteinelor lacrimale a fost parţial restabilită în modelul experimental.
Potrivit autorilor, rezultatele oferă dovezi genetice că autofagia este necesară pentru dezvoltarea şi funcţionarea normală a ţesutului glandular.
Modelul de glandă lacrimală umană obţinut din celule stem le oferă cercetătorilor un instrument accesibil pentru a studia cum funcţionează glandele lacrimale şi cum poate fi influenţată activitatea acestora.
În perspectivă, această abordare ar putea sprijini dezvoltarea unor strategii noi pentru prevenirea sau tratarea sindromului de ochi uscat.
Comentează