Ideea că o căldură extremă ar putea, într-o zi, să provoace o extincție în masă și să pună capăt dominației oamenilor și a altor mamifere poate părea desprinsă dintr-un film SF. Totuși, noi descoperiri indică faptul că planeta s-ar putea confrunta cu o astfel de criză dacă continentele s-ar uni într-o singură masă continentală. Unii cercetători spun că ar putea fi prima extincție de acest fel de la dispariția dinozaurilor, relatează earth.com.
Într-un studiu recent, oamenii de știință au folosit modele climatice avansate pentru a arăta cum un viitor supercontinent, numit Pangea Ultima, ar putea modifica condițiile globale. Proiecțiile sugerează un mediu mult mai fierbinte și mai arid, cu opțiuni limitate de supraviețuire.
Studiul a fost publicat în Nature Geoscience și a fost condus de dr. Alexander Farnsworth, cercetător principal la Universitatea din Bristol. Echipa sa a analizat mișcarea plăcilor tectonice, schimbările solare și nivelurile gazelor cu efect de seră.
Supercontinentul Pangea Ultima
Geologii susțin de multă vreme că continentele Pământului se deplasează treptat în timp. Pangea Ultima este numele dat supercontinentului ipotetic care ar putea apărea peste milioane de ani.
Dacă acest lucru s-ar întâmpla, mare parte din teren s-ar afla departe de influențele de răcire ale oceanelor, fenomen cunoscut drept efectul de continentalitate.
„Noul supercontinent ar crea, practic, un triplu impact — efectul de continentalitate, o intensificare a radiației solare și mai mult CO₂ în atmosferă — ceea ce ar duce la creșteri dramatice de temperatură în mare parte din planetă”, a explicat dr. Farnsworth.
Trei factori care pot duce la extincția omenirii
Un factor este masa continentală uriașă, care captează regiunile din interior în călduri sufocante.
Altul este faptul că soarele se va intensifica în timp, emițând radiații mai puternice. Activitatea vulcanică va adăuga și mai mult dioxid de carbon, încălzind suplimentar atmosfera.
„Temperaturi răspândite între 40 și 50°C — sau chiar mai mari — combinate cu niveluri ridicate de umiditate, ne-ar pecetlui în cele din urmă soarta”, a adăugat dr. Farnsworth.
„Oamenii – împreună cu multe alte specii – ar muri pentru că nu își pot elimina suficient căldura prin transpirație, un mecanism esențial pentru răcirea corpului.”
Cum se estimează că soarele va emite aproximativ cu 2,5% mai multă radiație, iar supercontinentul ar fi situat în principal în zona tropicală, fierbinte și umedă, mare parte din planetă ar putea ajunge la temperaturi între 40 și 70°C.
Impactul asupra altor mamifere
Cercetătorii notează că mamiferele au rezistat istoric la schimbări de temperatură, adaptându-se uneori prin blană mai groasă sau hibernare.
Însă căldura persistentă este mult mai greu de evitat, deoarece transpirația este crucială pentru răcire. Pe măsură ce temperaturile cresc, mamiferele nu își mai pot regla eficient căldura fără acces la zone mai răcoroase și surse stabile de apă.
Constatările studiului sugerează că doar 8–16% din suprafața viitorului supercontinent ar rămâne în limite tolerate de mamifere.
Ariditatea complică situația, reducând resursele de apă și vegetația. Cu atât de mult teritoriu devenind deșertic, găsirea hranei și a apei ar deveni o provocare majoră.
Oamenii și avertismentele privind extincția
„Este vital să nu pierdem din vedere criza climatică actuală, care este rezultatul emisiilor de gaze cu efect de seră produse de om”, a subliniat coautoarea dr. Eunice Lo, cercetător în domeniul schimbărilor climatice și sănătății la Universitatea din Bristol.
„Deși prezicem o planetă nelocuibilă peste 250 de milioane de ani, astăzi deja experimentăm valuri de căldură extreme, cu efecte dăunătoare asupra sănătății. De aceea este crucial să atingem cât mai repede obiectivul de emisii net-zero.”
În ultimele decenii, temperaturile în creștere pun presiune pe resurse. Valurile de căldură afectează culturile, perturbă rețelele electrice și pun comunitățile în pericol.
Mulți cer reduceri mai rapide ale emisiilor pentru a preveni condiții și mai severe. Unii experți cred că politici eficiente și o conștientizare publică sporită ar putea limita cele mai grave efecte pe termen scurt.
Nivelurile viitoare de dioxid de carbon
Proiecțiile din studiu folosesc modele ale plăcilor tectonice și chimiei oceanelor pentru a estima nivelurile viitoare de CO₂.
O activitate vulcanică mai intensă în eoni viitori ar putea duce la creșterea concentrațiilor de CO₂ de la valorile actuale la peste 600 părți per milion. Astfel de niveluri ar crea condiții ostile pentru multe organisme.
Gazele cu efect de seră s-ar acumula și ar reține mai multă căldură în atmosferă, amplificând încălzirea — un proces de feedback care ar face supraviețuirea tot mai dificilă pe o planetă fără influență oceanică semnificativă.
„Credem că CO₂ ar putea crește de la aproximativ 400 ppm astăzi la peste 600 ppm în viitorul îndepărtat”, a notat prof. Benjamin Mills de la Universitatea din Leeds.
„Desigur, asta presupune că oamenii vor înceta să ardă combustibili fosili — altfel vom vedea aceste niveluri mult, mult mai devreme.”
Amintirea extincțiilor trecute
Multe perioade din istoria Pământului s-au încheiat cu pierderi masive de biodiversitate.
Acum 443 de milioane de ani, habitatul marin s-a redus în timpul extincției ordovician–siluriene, eliminând aproximativ 85% din viața marină.
Acum 360 de milioane de ani, extincția de la sfârșitul Devonianului a șters până la 75% din specii.
Acum 252 de milioane de ani, extincția permian–triasică a eliminat peste 90% din speciile marine și 70% din cele terestre.
Acum 200 de milioane de ani, erupții masive au declanșat extincția triasic–jurasică, reducând aproximativ jumătate dintre specii.
Acum 66 de milioane de ani, un asteroid a provocat extincția dinozaurilor non-aviari, eliminând aproape 75% din toate speciile.
Extincția umană și exoplanetele
Această analiză extinde și modul în care oamenii de știință evaluează exoplanetele. Dacă continentele se unesc, căldura globală poate crește brusc, chiar dacă o planetă se află în așa-numita „zonă locuibilă”. Cercetătorii cred că și alte lumi pot trece prin schimbări similare, în care mișcarea tectonică și intensitatea solară amplifică temperaturile. Rata de rotație și chimia atmosferei pot influența suplimentar locuibilitatea.
„Acest studiu arată că o lume aflată în ‘zona locuibilă’ a unui sistem solar nu este neapărat și cea mai ospitalieră pentru oameni, în funcție de dispersia continentelor sau de existența unui supercontinent”, a concluzionat dr. Farnsworth.
„Înțelegerea acestor configurații poate ghida experții în căutarea de medii care susțin viața dincolo de Pământ.”
Astăzi, vedem deja impactul stresului climatic asupra resurselor și sănătății noastre. Oamenii de știință avertizează că temperaturile și fenomenele meteo extreme ar putea deveni noua normalitate dacă nu gestionăm emisiile.
Deși perspectiva unui colaps climatic peste sute de milioane de ani pare îndepărtată, ea subliniază importanța măsurilor semnificative luate acum.
Comentează