Premium
Diagnosticul de ”scleroză multiplă” ascunde o întreagă gamă de boli diferite, fiecare dintre ele necesitând un tratament personalizat. Cercetătorii de la Spitalul universitar din Basel descriu acum o posibilă nouă boală asemănătoare sclerozei multiple şi explică cum poate fi diagnosticată, scrie news.ro.
Scleroza multiplă (SM) se caracterizează prin zone de inflamaţie în sistemul nervos central. Sistemul imunitar atacă structurile proprii ale organismului şi distruge învelişul celulelor nervoase, cunoscut sub numele de teaca de mielină.
Imaginea pe care cercetările au zugrăvit-o despre această boală este însă ceva mai complicată.
Boala poate provoca o varietate de simptome neurologice, cum ar fi parestezia şi paralizia membrelor, care se agravează progresiv sau brusc.
Ce părţi ale sistemului nervos sunt afectate variază substanţial de la un individ la altul.
Un tratament poate funcţiona pentru unii pacienţi şi poate înrăutăţi afecţiunea la alţii.
”Există o mare diversitate în ceea ce priveşte modul în care se prezintă bolile autoimune inflamatorii ale sistemului nervos central, cum este scleroza multiplă”, explică profesorul Anne-Katrin Pröbstel de la spitalul universitar din Basel.
În ultimii zece ani, cercetătorii au descoperit treptat principalele caracteristici distinctive ale cazurilor „atipice” de SM.
Câteva dintre aceste boli autoimune au primit nume diferite pentru a putea fi deosebite mai bine de SM, chiar dacă şi acestea distrug învelişul de mielină.
Persoanele cu aceste boli prezintă adesea inflamaţii la nivelul măduvei spinării sau al nervilor optici.
În cadrul unui studiu efectuat pe aproximativ 1.300 de pacienţi, echipa a descoperit acum un biomarker care ar putea face posibilă diferenţierea unei boli asemănătoare cu scleroza multiplă de celelalte.
Cercetătorii şi-au prezentat concluziile în numărul de luni al revistei JAMA Neurology.
Anticorpi drept biomarkeri
Echipa a descoperit un anticorp specific, un tip de imunoglobulină A (IgA), la un grup de pacienţi.
Anticorpul atacă o componentă a tecii de mielină numită MOG (glicoproteina oligodendrocitară a mielinei).
Anticorpii IgA sunt de obicei responsabili de protejarea mucoasei membranelor.
Rolul precis al MOG-IgA în această boală autoimună rămâne însă neclar.
„Pacienţii prezintă inflamaţii, în special în măduva spinării şi în trunchiul cerebral”, explică Pröbstel.
Acestui grup de pacienţi le lipseau alţi biomarkeri tipici legaţi de SM sau de boli similare.
În continuare, cercetătorii vor să descifreze mai în detaliu rolul MOG-IgA şi caracteristicile sale clinice.
„Făcând distincţia între bolile autoimune care distrug mielina şi care anterior erau numite toate SM, facem un pas important către o mai bună înţelegere a cauzelor acestor boli şi către tratamente individualizate”, a specificat neurologul.
În cele din urmă, cercetătorii speră să descopere ce tratamente sunt cele mai eficiente, şi în ce condiţii.
