Guvernul a aprobat miercuri hotărârea prin care Cetățuia Brașovului a fost transmisă din domeniul public al statului în domeniul public al orașului. Autoritățile anunță că vor începe demersurile de consolidare a monumentului și repunere în circuitul turistic.
Potrivit deciziei Guvernului, monumentul este transmis din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Finanțelor în domeniul public al municipiului. Primăria Brașov anunță că odată cu intrarea în vigoare a acestei hotărâri, vor putea începe demersurile de punere în siguranță, într-o primă fază, de consolidare și apoi de repunerea în circuitul turistic a acestui simbol al comunității brașovene.
Reprezentanții primăriei arată că monumentul istoric s-a reîntors în proprietatea publică a municipiului Brașov, în urma unui proces foarte lung, pe o perioadă de 7 ani, deschis de Primăria Brașov, câștigat de municipalitate la sfârșitul anului trecut, potrivit Agerpres.
„Este un gest de normalitate, mă bucur pentru că Guvernul României a ținut cont de argumentele invocate de Municipalitate, și mă bucur pentru toată implicarea brașovenilor, pentru fiecare semnătură care a ajutat la acest demers. De astăzi Cetățuia revine în patrimoniul orașului și redevine a brașovenilor. Pentru noi, pentru administrația locală începe demersul de punere în siguranță și sper, în cel mai scurt timp, să putem redeschide porțile pentru vizitatori”, a declarat primarul Allen Coliban.
Conform hotărârii de guvern, predarea monumentului istoric se va face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.
Potrivit reprezentanților Primăriei Brașov, la începutul secolului XV, pe dealul Straja, cel pe care azi se află cetatea, departe de zidurile cetății, se găsea un turn de veghe care a fost completat în anul 1524, când a fost clădit din piatră și cărămidă turnul în formă de potcoavă, care-i constituie și azi nucleul. Poziția sa permitea supravegherea până departe a întregii zone de răsărit, dar și a incintei cetății. Avea scopul de supraveghere a drumului comercial care venea de la Bran și intra în cetate pe Poarta Vămii.
În timp, extinderea construcției i-a făcut pe localnici să-i spună Cetățuia. În anul 1529, în timpul luptelor dintre regele Ferdinand și János I pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată și distrusă de armata lui Petru Rareș (n. 1483 – d. 1546, domn al Moldovei). Nucleul fortificației de azi a fost ridicat din piatră prin anul 1550, de trupele habsburgice.
În 1551, regele Ungariei, Ferdinand I de Habsburg, și-a extins influența și asupra Transilvaniei, fapt materializat prin instaurarea unui regim militar în teritoriul controlat de trupele imperiale conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo. Contele de Arco, subaltern al lui Castaldo, a ordonat extinderea fortăreței brașovene între 1552-1554. În 1611 este amenajat un șanț cu apă și un val de pământ pentru apărarea ansamblului. Cu toate acestea, în 1618, un incendiu provoacă mari stricăciuni, iar construcția este refăcută aproape în întregime în 1625. Doi ani mai târziu, în 1627, începe săparea unei fântâni, iar lucrătorii au străpuns straturile de pământ și calcar până la adâncimea de 81 de metri.
În 1630, zidurile de apărare sunt completate cu patru bastioane și aceasta este configurația care s-a păstrat până azi. Fortificația patrulateră cu bastioane italienești în colțuri, deasupra cărora au fost construite turnuri de apărare, a avut o singură intrare accesabilă printr-un pod mobil.
Prin secolul al XVII-lea cetățuia și-a pierdut din importanță și a fost folosită ca depozit, apoi a servit drept cazarma plăieșilor (grăniceri) – în acea vreme dealul s-a numit Dealul Plăieșilor. În 1688, aici s-au refugiat din fața habsburgilor o parte dintre brașoveni.
În 1690, armatele imperiale s-au stabilit în cetate, și mulți ani la rând au asuprit orașul. Au fost defrișate viile din jurul cetății, pentru a asigura observarea nemijlocită a pantelor dealului. Cetatea s-a dovedit a fi un adăpost sigur mai ales pe timpul răscoalelor din perioada principelui Rakoczi (1676-1735).
În 1773, Iosif al II-lea a ordonat refacerea cetății, iar după nouă ani a oferit-o orașului spre cumpărare. Orașul nu a cumpărat-o și o perioadă a funcționat ca închisoare pentru prizonierii turci și francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secție pentru cei cu simptomele bolii. Cheltuielile mari de întreținere au determinat orașul să dăruiască cetatea Mariei Tereza.
În 1817 cetatea a fost vizitată de împărăteasa Carolina Augusta, în 1848 a fost ocupată de oștile lui Josef Bem, iar în 1894 de oștile țarului rus. În timpul revoluției din 1848 a adăpostit revoluționari maghiari care s-au predat în vara lui 1849, după un asalt al trupelor rusești.
În secolul al XIX-lea cetatea și-a pierdut rolul militar – ultimele tunuri din dotare au fost transportate la Alba Iulia, în 1824. Cu ocazia unor reparații mai ample în anul 1854 a fost amenajată cisterna în sistem venețian din curtea cetății – azi, turiștii cred că dacă aruncă o monedă în fântână și se gândesc la o dorință, aceasta se va îndeplini.
Din punctul de vedere al evidențelor de carte funciară, anterior zilei de 1 decembrie 1918, imobilele ce constituie Cetățuia Straja sau Cetățuia Brașov sunt identificate având ca prim proprietar Trezoreria Regală Ungară, fiind în folosința și gestionarea Guvernului Militar Comun Regal și Imperial. Din anul 1927, în baza Decretului – Regal nr. 972, aceste imobile devine proprietar statul român. În baza Legii din 16 mai 1932, Ministerul Armatei a fost autorizat a ceda municipiului Brașov Cetățuia Straja și de a primi în schimbul acesteia Cazarma „Regele Ferdinand I” din Brașov, proprietatea municipiului Brașov.
În baza Decretului – Lege nr. 87 publicat în Monitorul Oficial nr. 19/1938, Cetățuia trece în proprietatea Statului Roman, apoi a Ministerului Apărării Naționale, în folosința Ministerului Afacerilor Interne, pentru ca, în anul 1974, printr-un Ordin al Ministrului de Interne, să se înscrie un drept de administrare operativă în favoarea O.N.T. Carpați Brașov. Începând cu 1975, după primirea imobilelor în administrare, conducerea de partid și de stat din perioada respectiva a „infiltrat” în inima Cetății un restaurant.
Comentează