În plin scandal care a dus la demisia vicepremierului Dragoș Anastasiu, o întrebare începe să tulbure apele: cum se face că Marian Neacșu, un alt vicepremier al Guvernului Bolojan, condamnat penal definitiv, rămâne liniștit în funcție, în timp ce Anastasiu pleacă, deși n-a fost condamnat? Poate că, în spatele aparenței juridice, răspunsul stă într-o ecuație mult mai complexă: morală, sistemică, simbolică.
Neacșu: condamnat, dar reabilitat
Marian Neacșu a fost condamnat definitiv în 2016 la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese – și-a angajat fiica la biroul său parlamentar. A fost o faptă comună în vechiul sistem politic românesc, una care a scos din joc numeroși parlamentari, dar care rar a produs consternare morală. Neacșu a fost sancționat, a trecut prin procedura legală, a fost reabilitat și – cu sprijin politic – a revenit în guvern, unde ocupă în continuare un post-cheie.
Nu e un caz exemplar, dar nici o excepție în cultura politică a ultimilor 30 de ani. Este, în fond, un personaj care a greșit, a fost judecat și a ispășit. Un caz de vinovăție juridică limpede, cu o amprentă morală relativă.
Anastasiu: necondamnat, dar parte a sistemului
Dragoș Anastasiu, pe de altă parte, nu a fost condamnat penal. A colaborat cu anchetatorii și a beneficiat de clemență, fiind considerat martor-denunțător. Faptele, însă, sunt grăitoare: a dat mită – mascată prin contracte fictive – unei funcționare ANAF, timp de 8 ani. Nu o dată, nu accidental. Sistematic. Consecvent. Cinic, chiar. A recunoscut că a cedat presiunilor, pentru a-și salva firma. Dar, până să vorbească, a fost parte din corupție, nu victima ei.
Mai grav, a încercat să minimizeze totul, să învăluie realitatea într-o retorică a supraviețuirii și a bunelor intenții reformiste. A pozat în antreprenor cinstit care a fost forțat să joace într-un sistem murdar. A vorbit târziu, doar când scandalul a devenit public, iar explicațiile lui au venit mai degrabă ca o strategie de control al pagubelor de imagine decât ca o asumare reală.
Gravitatea faptelor: una administrativă, cealaltă sistemică
Aici apare diferența esențială. Neacșu a favorizat o rudă. E ilegal, imoral, dar nu are implicații structurale în bugetul public sau în încrederea în economie. Anastasiu, în schimb, a contribuit la perpetuarea unui mecanism de corupție din interiorul Fiscului. A alimentat o rețea toxică, a întărit ideea că „șpaga e necesară” și a demonstrat că reformele sunt o mască utilă, dar fragilă.
Neacșu a greșit personal. Anastasiu a greșit sistemic.
Moralitate: ipocrizie vs. asumare
Moralmente, Neacșu pare mai cinic, dar și mai onest în căderea lui. Nu a încercat să-și cosmetizeze fapta. A plătit și a tăcut. Anastasiu, în schimb, a jucat rolul victimei și al reformatorului în același timp. A vorbit despre „statul opresor” din postura de oficial al acelui stat. A cerut schimbare, dar a ascuns trecutul. A criticat corupția, dar a tăcut cât timp corupția l-a ajutat.
Dacă Neacșu a fost vinovat cu acte, Anastasiu a fost vinovat cu dublu discurs.
Imagine și simbol
În fine, diferența fundamentală ține de poziția simbolică. Neacșu nu e simbolul reformei. Este, cel mult, o piesă veche într-un sistem politic vechi. Anastasiu, în schimb, a fost adus în Guvernul Bolojan ca simbol al reformei, al schimbării, al competenței din mediul privat. Când un astfel de om e prins cu ipocrizia în buzunar, lovitura e dublă: lovește în încrederea în reformă și în credibilitatea guvernului.
Juridic, Neacșu e mai vinovat. Moral, Anastasiu este mai grav compromis. Dacă primul a încălcat legea într-un mod simplu, al doilea a întreținut o corupție profundă, a negat-o cât a putut și a manipulat percepția publică pentru a-și păstra scaunul. Într-o lume politică sănătoasă, ambii ar fi fost de neacceptat în funcții înalte. În România de azi, unul e încă vicepremier, celălalt a demisionat abia după ce totul a devenit imposibil de ascuns.
Într-un final, poate că diferența reală dintre cei doi nu stă în fapte, ci în capacitatea de a minți frumos și de a te reinventa sub flamura reformei. Și asta spune multe despre ce fel de sistem avem încă.
Comentează