În dimineața în care Ulrich Siegmund a ieșit la alergat și a găsit un banner albastru mare agățat de preotul paroh la Biserica "Sfântul Ștefan", "Inimă, nu ură", și-a scos imediat telefonul și s-a filmat: "Uite ce se întâmplă la mine acasă, incredibil! O invitație de a vota pentru AfD pe fațada bisericii!". Culoarea bannerului este într-adevăr aceeași cu cea albastră a AfD. "Așa este, votați împotriva urii stângii! Mulțumesc, Biserică, pentru că mă susții, cine ar fi crezut vreodată?". Sau să luăm celebra copertă "Der Spiegel", care îl numea cel mai periculos om din Germania. A început să o semneze și să o dea fanilor, iar aceasta a devenit cea mai bună născocire a campaniei electorale.
Un agent de vânzări, cu un talent aparte de a câștiga din orice scandal
Ulrich Siegmund, în vârstă de 35 de ani, cu părul ras zilnic pe lateral și pantaloni strâmți, este exact așa: un agent de vânzări înnăscut, ca atunci când a creat o companie de parfumuri de casă ("Fresh Office" pentru el, "Smooth Harmony" pentru ea). Un om capabil să întoarcă totul și să transforme scandalurile în meme.
Acolo unde Alice Weidel este ostilă și negativă, obsedată de declinul Germaniei, Siegmund este "pozitiv". Își dorește "schimbare politică" pentru un "viitor mai bun". Un orizont fericit, ascendent. Poporul lui îl adoră. Și dacă până acum se spunea că AfD ar fi votat chiar și o "mătură albastră", Siegmund este o dovadă a contrariului. A câștigat cu 44,5% din voturi în Saxonia-Anhalt și ar putea teoretic chiar să guverneze. Prima victorie a extremei drepte din 1945 încoace.
"Salut, Ulli", spune un bărbat tatuat din Köthen. "Hei", răspunde el, "mulțumesc că ești aici". Altul: "Uwe, corect? Ne-am mai întâlnit". Și așa mai departe, sute de oameni se adună în satele săsești, până la 4.000 sau 5.000 în oraș. Stau la coadă o oră pentru un selfie cu el, iar el zâmbește tuturor; e bunul prieten, ginerele perfect (copyright "Spiegel"). Nu este ostil nici măcar jurnaliștilor, pur și simplu îi pune pe ultimul loc. Frică? "Haideți!". Remigrare? "E un cuvânt complet normal", sau mai degrabă "e pozitiv". Un zâmbet. Nimic în lumea lui nu este menit să fie terifiant.
Este o adevărată vedetă pe rețelele de socializare
Ulrich Siegmund are 681.000 de urmăritori pe Instagram și 800.000 pe TikTok, doar Heidi Reichinnek ("Die Linke") are mai mulți: este urmărit de cineaști profesioniști. Într-un anumit sens, "Ulli" a ieșit în evidență din videoclip: pentru că este influencerul, vedeta TikTok pe care vii să o vezi. Dar își ia energia din mulțime și o transmite mai departe. Își amintește numele celor pe care i-a întâlnit, este genul de politician care pare să te vadă: pe scurt, are un talent pentru a crea legături. AfD nu a avut încă pe nimeni ca el (revista "Stern"). Și Alice Weidel știe și ea asta.
În Tangermünde s-a născut și trăiește, aici s-a refugiat în ultimele două zile ale campaniei. În acest oraș imperial cu 10.000 de suflete, cărămidă roșie și grinzi de lemn, un castel și ziduri impunătoare spre Elba. Ne aflăm în inima austeră a Germaniei prusace, între Wittenbergul lui Luther și Magdeburgul regelui Otto I. Conservatoare de secole. Și e greu de înțeles ce anume animă aceste orașe de carte poștală, restaurate și curățate după sfârșitul RDG și reunificare, în resentimentul lor față de sistem și lume, în sumbra lor expresie "Germania pentru nemți": poate că tocmai străzile tăcute și goale. Metafora unei absențe, a unei grandori care nu a mai revenit niciodată.
Legături cu Tineretul Hitlerist
Siegmund este membru al Consiliului Local de aici, alături de tatăl și fratele său. De aici, conduce AfD regională, pe care serviciile secrete o numesc "categoric extremistă" și riscă să fie interzisă. Are în staff patru consilieri care au fost membri ai HDJ, o organizație dizolvată de instanță, inspirată de Tineretul Hitlerist și care își propunea să educe elita neonazistă. "Povești de acum 20-25 de ani", spune el.
În schimb, programul - Manifestul de la Magdeburg - este cel mai radical emis vreodată în Germania. Remigrarea la viteză maximă. Propuneri precum: "clase separate" pentru copiii solicitanților de azil, deoarece aceștia rămân în Germania doar temporar, "pentru a-i scuti pe copiii noștri" de a fi "cu culturi complet străine". Persoanele cu dizabilități de-o parte, "ele paralizează progresul educației". Totul alb pe negru.
Dar Siegmund nu este niciodată dur când vorbește despre asta. Se spunea că la liceu, unde se numea Markus (a optat pentru al doilea prenume ani mai târziu), avea un mare succes la fete. A învățat seducția devreme. Dar a renunțat la școală pentru a obține o diplomă profesională. Și aceasta a fost probabil prima sa respingere din partea sistemului. A doua, cu Covid: atunci a apărut liderul radical împotriva "dictaturii statului" (a fost în CDU când era băiat), cel care a câștigat tone de adepți cu videoclipuri și a urcat în ierarhia AfD.
La Biserica "Sfântul Ștefan", unde încă atârnă bannerul albastru "Inimă, nu ură", ușa este deschisă. Pastorul Otto spune că tensiunea a crescut, că unele comunități se tem. A lipit un fluturaș pe avizier: "Hai să votăm pentru ca demnitatea umană, libertatea și responsabilitatea să rămână fundamentul existenței noastre împreună".
Sursa: Corriere.it, în traducerea Rador Radio România
