Astronomii din întreaga lume se pregătesc pentru un eveniment astronomic deosebit: cometa interstelară 3I/ATLAS urmează să atingă, în următoarele zile, conjuncția solară și perihelionul, adică momentul în care va trece în spatele Soarelui și se va afla cel mai aproape de acesta. Este al treilea obiect confirmat care pătrunde în Sistemul Solar din spațiul interstelar, după celebrele 1I/‘Oumuamua și 2I/Borisov.
Ceea ce ar fi trebuit să fie doar o etapă de rutină în monitorizarea corpului ceresc s-a transformat într-un subiect aprins de dezbatere științifică. Motivul: Avi Loeb, profesor de astronomie la Harvard și una dintre cele mai controversate voci din domeniu, a afirmat că 3I/ATLAS ar putea avea o origine artificială, la fel ca în cazul misteriosului ‘Oumuamua, despre care a sugerat anterior că ar fi fost o posibilă navă extraterestră.
Mai mult, astronomul a mers până la a glumi, sau nu, că „dacă vrei să pleci în vacanță, fă-o înainte de 29 octombrie, pentru că nimeni nu știe ce s-ar putea întâmpla atunci”. Declarația, preluată de mass-media și de comunitățile conspiraționiste online, a stârnit o avalanșă de speculații despre posibile manevre „inteligente” pe care obiectul le-ar putea efectua în timpul trecerii sale prin apropierea Soarelui.
Potrivit datelor colectate până acum, cometa are o chimie neobișnuită, o polarizare atipică a luminii și o coadă inversată (așa-numitul anti-tail), o caracteristică rară dar natural explicabilă. Obiectul a fost observat pentru prima dată la 1 iulie 2025 de sistemul de detecție ATLAS (Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System), iar traiectoria sa îl va duce înapoi spre spațiul interstelar după ce va trece de Soare.
Ipoteza „navei-mamă”
În esență, Loeb afirmă că există o „probabilitate de 30–40%” ca 3I/ATLAS să nu fie complet naturală, o cifră considerată extrem de generoasă de restul comunității științifice. Ipoteza sa se bazează pe ideea că un obiect de origine extraterestră ar putea efectua un așa-numit „Oberth maneuver”, o manevră de accelerație care folosește gravitația unei stele pentru a schimba direcția și viteza unei nave spațiale.
Dacă un astfel de fenomen ar avea loc în timpul conjuncției solare, când obiectul nu este vizibil de pe Pământ, astronomii ar putea observa mai târziu deviații inexplicabile în traiectoria cometei – semn că aceasta a fost „pilotată”. Loeb merge și mai departe, sugerând că o ipotetică „navă-mamă” ar putea lansa mini-probe în direcția Pământului, folosind energia gravitațională a Soarelui pentru a le propulsa.
„Scenariul de inginerie cel mai plauzibil ar implica o navă principală care eliberează sonde mai mici la perihelion, capabile să intercepteze Pământul într-o perioadă de câteva luni”, a scris Loeb într-un articol recent. Tot el recunoaște, însă, că șansele ca acest lucru să se întâmple sunt „scăzute, dar cu implicații uriașe pentru umanitate”.
Majoritatea experților resping ferm ipoteza. Tom Statler, cercetător principal al NASA pentru corpuri mici din Sistemul Solar, a declarat pentru The Guardian: „Arată ca o cometă. Se comportă ca o cometă. Are toate caracteristicile cometei. Dovezile sunt copleșitor de puternice în sprijinul faptului că este un corp natural.”
Cu toate acestea, teoria lui Loeb persistă în atenția publicului, în parte datorită combinației dintre reputația sa academică și apetitul media pentru povești cu tentă extraterestră.
Ce urmează după trecerea de Soare
Pe 21 octombrie, 3I/ATLAS a ajuns în poziția de conjuncție solară, ceea ce înseamnă că se află direct în spatele Soarelui, invizibilă pentru telescoapele de pe Pământ. Totuși, sondele orbitale aflate pe Marte și Jupiter pot oferi câteva observații indirecte. Pe 29 octombrie, cometa va ajunge la perihelion, momentul ideal pentru a observa comportamentul său sub efectul intens al radiației solare.
Pe măsură ce se apropie de Soare, cometele se încălzesc și eliberează gaze și praf – un proces numit outgassing. Acest fenomen poate modifica ușor traiectoria obiectului, motiv pentru care orice schimbare detectată ulterior va trebui analizată cu atenție pentru a face distincția între cauze naturale și eventuale deviații inexplicabile.
După perihelion, 3I/ATLAS va începe să se îndepărteze de Soare, ieșind treptat din Sistemul Solar. Dacă traiectoria sa rămâne constantă, ipoteza „navei-mamă” se va prăbuși definitiv. Dar dacă orbita va suferi o modificare neașteptată, chiar și una mică, Loeb va avea motive să revină în atenția lumii științifice – și a publicului.
În prezent, nici NASA, nici SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) nu iau în considerare serios teoria. Toate datele disponibile confirmă că 3I/ATLAS este o cometă interstelară naturală, cu o compoziție chimică ușor diferită, dar explicabilă prin diversitatea materialelor din spațiul cosmic.
Deși șansele ca 3I/ATLAS să fie o navă extraterestră sunt infime, episodul demonstrează cât de fascinantă rămâne ideea de viață inteligentă în afara Terrei. Într-un Univers vast, fiecare vizitator interstelar devine o fereastră spre necunoscut – și, fie că este o simplă cometă sau o enigmă cosmică, 3I/ATLAS ne reamintește cât de puțin știm, de fapt, despre originile și limitele lumii noastre.
Comentează