Premium
Comisia Europeana a anuntat, astăzi, ca trimite România în fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene pentru ca nu a adoptat un plan de urgenta privind securitatea aprovizionarii cu gaze naturale, lipsa unui astfel de plan afectând capacitatea României de a face fata unei posibile situatii de criza.
"Comisia Europeana trimite România în fata Curtii de Justitie a UE pentru ca nu a adoptat un plan de urgenta în temeiul Regulamentului (UE) nr. 994/2010 privind securitatea aprovizionarii cu gaze naturale. Regulamentul are ca obiectiv garantarea faptului ca statele membre sunt bine pregatite pentru a face fata unor eventuale întreruperi ale aprovizionarii. În acest scop, statele membre trebuie sa elaboreze, printre altele, planuri de urgenta si sa le notifice Comisiei Europene. Un plan de urgenta stabileste masurile si procedurile care intra în vigoare în cazul întreruperii aprovizionarii cu gaze si care sunt bine coordonate cu statele membre vecine", potrivit unui comunicat al Executivului european, citat de Mediafax.
Comisia precizeaza ca statele membre au avut obligatia de a adopta aceste planuri pâna la data de 3 decembrie 2012.
În noiembrie 2013, CE a a trimis României o scrisoare de punere în întârziere deoarece aceasta nu a adoptat un plan national de urgenta. În noiembrie 2014, Comisia a emis un aviz motivat, deoarece România era înca în neconformitate cu regulamentul privind securitatea aprovizionarii cu gaze. Planul de urgenta înca nu a fost adoptat si acest lucru poate afecta capacitatea României de a face fata unei posibile situatii de criza.
Regulamentul UE privind securitatea aprovizionarii cu gaze naturale creeaza un indicator comun pentru a evalua amenintarile grave la adresa securitatii aprovizionarii cu gaze, indicator cunoscut sub numele de N-1. Acesta se refera la situatia în care o instalatie de gaze nationala foarte importanta, cum ar fi o instalatie de productie sau o conducta, nu mai functioneaza.
Totodata, el defineste standardul de aprovizionare pe care tarile din UE trebuie sa se pregateasca sa îl respecte, chiar si în cazul unei întreruperi precum N- 1. Acest standard prevede ca tarile trebuie sa fie în masura sa asigure cel putin 30 de zile de aprovizionare cu gaze pentru gospodariile private si alti consumatori vulnerabili, cum ar fi spitalele.
Prin acest regulament, statelor membre li se solicita sa desemneze o autoritate responsabila în mod specific pentru aprovizionarea cu gaze, iar aceasta autoritate trebuie sa creeze un plan de actiune preventiv care sa evalueze riscurile legate de aprovizionare si sa propuna masuri preventive, cum ar investitiile în conducte noi.
De asemenea, autoritatea responsabila trebuie sa elaboreze planuri de urgenta pentru a face fata unei crize. Aceste planuri ar trebui sa includa proceduri specifice aplicabile în cazul unei întreruperi si sa descrie modalitatile de coordonare cu alte autoritati nationale.
