Concluzii șocante în cazul Dan Șova / Stenograme Senat

Lanțul problemelor în cazul cererii DNA de arestare a lui Dan Șova a plecat de la o practica înrădăcinată de 25 de ani în Parlament și care abia acum și-a arătat efectele nefericite. Conducerea Senatului a fost pusa intr-o situatie a carei iesire Calin Popescu Tariceanu nu a vazut-o. Potrivit discutiilor din Biroul Permanent al Senatului din 20 aprilie, senatorii au ajuns la doua concluzii șocante: Senatul este obligat sa redacteze "ceva ce nu există" si 'CCR ne îndrumă să încălcăm Constituția'.

Presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu spune in sedinta amintita ca, in calitate de sef al Senatului, nu poate semna o Hotarare care nu a fost adoptata in plen. “O hotărâre de respingere a solicitării făcute de ministrul justiţiei nu există. Noi ar trebui să mergem în plen cu un proiect de hotărâre”, spune acesta. La diferite alte variante, Tariceanu spune ca trebuie sa fie transformate tot intr-o Hotărâre care trebuie supusă aprobării plenului. “O hotărâre care nu este supusă aprobării plenului eu nu pot s-o semnez”, insista acesta.

În ciuda acestei pozitii, Tariceau a semnat, ieri, o Hotarare care nu a trecut prin plen.

Senatorul Cristian Bodea remarcă faptul ca prin cutuma în Senat se aplica hotărârilor acelaşi regim care se aplica legilor, adica in momentul in care au cazut la vot, nu se publica, insa hotărârea trebuie dată în orice condiţii, dupa cum spune acum CCR. Senatorul explică faptul ca trebuia supusă, imediat dupa votul la Dan Sova, o hotărâre de respingere a cererii DNA, dacă cea de încuviinţare a fost respinsă. El mai remarca un ‘vid legislativ’ in acest sens.

Liderul senatorilor PSD, Ilie Sarbu, vorbeste si el despre cutuma parlamentara si recunoaste ca niciodata nu s-a adoptat o Hotarare de respingere pentru ca de fiecare data asa-zisa Hotarare de respingere era de fapt procesul verbal citit de comisia de numarare a votului. “Dacă ai votat cu bile şi-i secret, nu poţi să votezi hotărârea… după aceea, cum o votezi, iar cu bile, secret, sau o votezi public. Când ai proces-verbal acolo. Deci, eu zic că procesul-verbal ţine loc de această hotărâre”, a declarat Ilie Sarbu.

"Până acum nu a fost în practică, de 25 de ani sau de 24 de ani, de când funcţionează în democraţia actuală… în noua democraţie, Senatul, nu a fost în practică să dea o hotărâre. Procesul-verbal se citea, se spunea care este rezultatul şi se pleca. Nici nu stăteam în sală să ascultăm până la final procesul-verbal. Rămâneau trei, patru, cinci, pe acolo. Asta era, de fapt, hotărârea de care se vorbeşte", mai explica Ilie Sarbu.

Dupa o serie de opinii si dileme juridice exprimate se ajunge la o alta problema spinoasa. Ilie Sarbu sustine ca CCR le cere senatorilor sa incalce lege si Ioan Chelaru spune ca judecatorii CCR “ne îndrumă să încălcăm Constituţia”.

Absurdul situatiei este rezumat de Ioan Chelaru. "Senatul, conform solicitării Curţii Constituţionale, are obligaţia de a redacta hotărârea adoptată. Noi n-am adoptat o hotărâre. Deci, practic… De ce am spus că suntem într-o chestiune fără ieşire. Curtea Constituţională ne obligă să facem ceva ce n-am făcut. Curtea Constituţională ne obligă să adoptăm o hotărâre. Noi nu am adoptat o hotărâre. Deci n-am adoptat-o. Că e cu mai multe sau mai puţine voturi, nici nu contează. Nu există o asemenea hotărâre", spune acesta.

-----

EXTRAS DIN STENOGRAMA CONDUCERII SENATULUI DIN 20 APRILIE:

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: La punctul 8 din ordinea de zi avem scrisoarea Curţii Constituţionale, prin care solicită Senatului să redacteze şi să publice în Monitorul oficial hotărârea care atestă rezultatul votului dat cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan Coman Şova. Avem două opţiuni. Una din opţiuni este să transmitem această scrisoare către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Părerea mea este că cealaltă opţiune este să discutăm în cadrul Biroului permanent care este soluţia care consideraţi că poate fi adoptată, în condiţiile în care nu ştiu dacă toţi membrii Biroului permanent şi liderii Grupurilor parlamentare, pe care-i consult în această chestiune, au citit motivarea Curţii Constituţionale.

Domnul Ioan Chelaru: Nu sunt specialişti.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Acum, nu sunt specialişti, dar motivarea… în fine… Ce vreau să vă ridic în atenţie? Motivarea Curţii Constituţionale este în acest sens destul de explicită. Ne solicită să dăm o hotărâre care să ateste rezultatul votului. Atenţie, numai că, eu, în calitate de preşedinte al Senatului, nu pot să semnez o hotărâre care nu a fost adoptată de plen. O hotărâre de respingere a solicitării făcute de ministrul justiţiei nu există. Noi ar trebui să mergem în plen cu un proiect de hotărâre, numai că acest proiect de hotărâre ar trebui să aibă o bază legală de raportare. Baza legală de raportare, între timp, stimaţi colegi, s-a modificat. Şi Statutul Senatului şi Legea nr. 96/2006, care erau în vigoare la data de 25 martie 2015, când a fost votul în privinţa domnului senator Şova. M-aţi înţeles? Suntem într-o dilemă juridică, ca să spun aşa. Şi vă cer părerea. Cum procedăm? Sigur că cel mai corect… nu cel mai corect, cel mai… hai să zicem…

(…)

Domnul vicepreşedinte Chelaru. Domnul Ioan Chelaru: Decizia Curţii Constituţionale ne bagă într-o fundătură. Ne bagă într-o fundătură pentru că stabileşte, pentru prima dată în istoria şi a Curţii Constituţionale şi a Senatului, o obligaţie negativă. Obligaţia de a redacta… – citesc din decizie, ca să nu fie discuţii – „obligaţia de a redacta hotărârea adoptată în şedinţa plenului din 25 martie 2015, prin care se atestă rezultatul votului dat cu privire la…” Sigur că nu există. Nici retroactiv n-ai cum să… nici să te duci din nou pentru vot în Senat. Ne-am gândit, nu-i o decizie pentru că nici constituţionaliştii teoreticieni din România, cu care m-am consultat, recunosc acum, nu ne-au dat o soluţie, să analizăm posibilitatea unei hotărâri în constatarea votului din acea dată. Problema, sigur că ridică multe chestiuni de drept. De aceea, eu aş spune că, o săptămână la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, unde vorba cuiva important de aici – nu dau nume – să-şi spargă capetele domnii membri ai comisiei, să încercăm să venim cu un proiect de hotărâre. Problema pe care va trebui s-o rezolve şi să vă propună Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări este: care este avizarea, votul sau cum vreţi să numiţi… pe această hotărâre de constatare.

Eu cred că, noi, practic, un vot am dat, el nu se poate repeta, rezultatul votului este consemnat într-un proces-verbal. Problema este să găsim o formulă prin care procesul-verbal să devină o hotărâre pe care s-o putem trimite la minister şi…

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Staţi puţin, prin care să devină o hotărâre, dar atenţie, hotărârea trebuie supusă aprobării plenului. O hotărâre care nu este supusă aprobării plenului eu nu pot s-o semnez.

Domnul Ioan Chelaru: Deci de asta am spus că suntem într-o fundătură.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Ştiu.

Domnul Ioan Chelaru: Suntem într-adevăr într-o fundătură. Bănuiesc, Curtea Constituţională, în clipa în care a dat o asemenea decizie nu s-a gândit şi la soluţia efectivă şi a zis, domnule, noi ne spălăm pe mâini, voi daţi o hotărâre, treaba voastră. De asta insist să trimitem o săptămână, două săptămâni maxim, la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să vedem ce putem face acolo.

(…)

Domnul Cristian-Petru Bodea: Bun. Am înţeles. Cum îi spunem atunci? Hotărârea de încuviinţare a căzut, dar pentru că ne spune şi Curtea… dumneavoastră, prin cutuma aceea aplicaţi hotărârilor… dumneavoastră, cei vechi, ca să spun aşa, aplicaţi hotărârilor acelaşi regim ca şi legilor, au căzut, nu le publicăm. Or, hotărârea eu cred că are alt regim şi hotărârea trebuie dată în orice condiţii şi o spune CCR. Şi atunci, teoretic, trebuia supusă o hotărâre de respingere la vot, dacă cea de încuviinţare a fost respinsă. Dacă nu stabilim undeva în Regulament că, dacă hotărârea de încuviinţare a fost respinsă, trebuie să… (Discuţii în sală.) Cum acoperiţi vidul acesta, tocmai aici este… Dacă hotărârea de încuviinţare a fost respinsă, dacă nu stabilim în Regulament, se consideră că a fost respinsă şi atunci se redactează automat, din oficiu, o hotărâre de respingere. Pentru că la Vâlcov, dumneavoastră, fără să mai supunem la votul plenului sau la verificarea plenului, aţi redactat automat o hotărâre de încuviinţare, pentru că asta am votat.

Domnul Ilie Sârbu: Votul, în situaţii de acest gen, nu se încheie cu acel acel proces-verbal, pe care-l prezintă în plen…?

Domnul Ioan Chelaru: Ba da.

Domnul Ilie Sârbu: Comisia pentru numărarea voturilor, că este vot secret, cu bile.

Domnul Ioan Chelaru: Acela este documentul.

Domnul Ilie Sârbu: Şi acela vine şi spune: proces-verbal nr… tot. Este ca o hotărâre, de fapt. Numai că nu-i spune hotărâre, îi spune proces-verbal. Până acum nu a fost în practică, de 25 de ani sau de 24 de ani, de când funcţionează în democraţia actuală… în noua democraţie, Senatul, nu a fost în practică să dea o hotărâre. Procesul-verbal se citea, se spunea care este rezultatul şi se pleca. Nici nu stăteam în sală să ascultăm până la final procesul-verbal. Rămâneau trei, patru, cinci, pe acolo. Asta era, de fapt, hotărârea de care se vorbeşte. Acum, se vrea o hotărâre la procesul-verbal, că la vot oricum nu era în practică să se mai pună o dată. Ce să mai pui, dacă…

Domnul Ioan Chelaru: Da, da, nu mai supunem…

Domnul Ilie Sârbu: Dacă ai votat cu bile şi-i secret, nu poţi să votezi hotărârea… după aceea, cum o votezi, iar cu bile, secret, sau o votezi public. Când ai proces-verbal acolo. Deci, eu zic că procesul-verbal ţine loc de această hotărâre. Acesta poate să-l fi înaintat… că nu se dădeau… Dar dacă găsim o soluţie mai înţeleaptă, eu sunt de acord cu ce spunea domnul preşedinte la început, să închidem acest caz. Nu ne face bine. Acum, văd în presa de ultimă oră, AGERPRES-ul spune că DNA-ul ne cere până în 22 aprilie 2015, adică până mâine sau când este 22 aprilie…

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Nu. Eu n-am spus de nuanţă. Eu vă întreb următorul lucru, dacă spuneţi că pentru dumneavoastră e foarte clar. Şi eu citesc decizia Curţii şi pentru mine e clară. Decizia spune să redactăm hotărârea. Şi atunci, eu vă întreb: ce scriem în hotărâre? Puteţi să ne faceţi o propunere de formulare a hotărârii, un proiect de hotărâre? Pentru că în acel moment, eu cred – dar poate n-am dreptate – că noi trebuie să ne referim la o hotărâre prin care am respins solicitarea de încuviinţare a reţinerii în baza legii, legea care era în vigoare la acea dată. Noi, ca să emitem o hotărâre astăzi, nu putem să ne referim decât la legea care este în vigoare astăzi. Eu cred că aici este dilema la care mă refeream, nu de a emite o hotărâre sau nu. Şi atunci, vă întreb: sesizaţi această dilemă pe care o avem, că hotărârea trebuie să se refere la o bază legală care nu mai funcţionează astăzi? Cum procedăm? Că nu putem să spunem: dăm astăzi o hotărâre în baza legii care era în vigoare la 25 martie.

Domnul Ilie Sârbu: Am şi eu o întrebare.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Da, vă rog, domnule senator.

Domnul Ilie Sârbu: Citeam art. 2, aici. Cred că l-a mai citit colegul Moga. „Senatul are obligaţia de a redacta hotărârea adoptată în şedinţa de plen…” Deci, Curtea, aici, nu lasă niciun fel de interpretare. Obligaţia. Adică, eu te oblig. De la om la om, când vin şi spun „te rog”, e una, când spun „Facem nu ştiu ce”, e alta. „Ce crezi, am putea face?” e alta… Sunt mai multe formule de exprimare. Aici e radicală. Zice clar: obligaţia de a redacta. Acum, Senatul, ca instituţie… mă rog, supremă…

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Suverană.

Domnul Ilie Sârbu: Suverană şi, mă rog, putem să-i mai adăugăm şi alte, şi alte, mă rog, calificative şi atribute aici, la obligaţia pe care o are faţă de Curte, mai poate să stea pe gânduri? Că, altfel, ne complicăm, vorbim două ore şi…

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule senator, vreau să vă întrerup o clipă…

Domnul Ilie Sârbu: Că eu nu… Continui şi cu asta am încheiat. Credeţi că înalta Curte, în înţelepciunea ei, toţi judecătorii de acolo, când au redactat acest articol, n-au ştiut situaţia în care suntem noi?

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Au ştiut-o.

Domnul Ilie Sârbu: Înseamnă că ei au cerut…. Ei, ca paznicii sau, mă rog, supraveghetorii de bază ai Constituţiei, au cerut să încălcăm procedurile noastre şi chiar legea. Ei asta ne cer în fond.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Nu. E mai mult de atât. E mai mult de atât.

Domnul Ilie Sârbu: Şi atunci, ce facem, că ei spun: vă obligăm? Noi suntem obligaţi s-o facem sau nu suntem obligaţi s-o facem? Asta e problema.

Domnul Ioan Chelaru: Practic, ne îndrumă să încălcăm Constituţia

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Stimaţi colegi, o clipă numai. Parlamentul, ca instituţie reprezentativă a poporului, are dreptul suveran de a emite legi, hotărâri şi aşa mai departe. Prin urmare, dacă are dreptul suveran, nu are nimeni voie să încalce acest drept suveran. Prin această decizie, Curtea Constituţională intervine şi noi începem să partajăm suveranitatea Parlamentului cu Curtea Constituţională în privinţa adoptării anumitor acte, decizii, legi. Deci, din acest moment, suveranitatea Parlamentului, totală, încetează şi convenim că o împărţim cu Curtea Constituţională.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Ceea ce e în fapt de mult.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Mă rog. Nu, nu e de mult. Nu e de mult.

Domnul Ioan Chelaru: Din 2010.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Iniţial, nu a fost aşa. Deci, în mod normal, Senatul nu poate fi obligat… Aşa cum votul nu este imperativ, nici în cazul acesta nu poate nimeni să impună Senatului ceva. Nici Guvernul, nici puterea judecătorească, nimeni. E o problemă de drept constituţional foarte serioasă, însă cred că… Nu noi, aici, cred că aţi sesizat-o cu toţii. Eu iau această decizie a Curţii Constituţionale în alt sens, în sensul în care ei nu ne obligă, dar, de fapt, ca să fiu delicat, vor ca să ieşim dintr-un impas, deoarece Curtea a judecat această chestiune şi politic, din câte observ, să adoptăm o hotărâre care să ateste rezultatul votului. Şi eu n-am niciun fel de problemă în acest sens. Problema este numai că astăzi, când am supune… Dacă venim cu un proiect de hotărâre în plen, noi nu putem să ne referim la legea care era în vigoare la 25 martie. Asta este singura problemă.

(…)

Domnul Ioan Chelaru: Domnilor colegi, câteva lucruri, întrucât constat că se încurcă nişte lucruri, nişte noţiuni. 1. În situaţii de acest gen, Senatul a practicat următoarele: de cele mai multe ori, Comisia juridică, la redactarea raportului, a redactat şi propus Senatului şi un proiect de hotărâre. Au existat şi situaţii în care, în baza raportului şi a votului, s-a redactat hotărârea Senatului şi a fost semnată de preşedinte după aceea, fără un proiect anterior prezentat. Sunt două situaţii care, pe parcursul istoriei Senatului, s-au practicat. Acum, la această situaţie în discuţie, eu ştiu că Comisia juridică a redactat un proiect de hotărâre care a fost citit de preşedintele sau vicepreşedintele comisiei – nu mai ştiu cine a citit raportul – în cazul Şova. A fost citit în plen. 2. Dragilor, Senatul, în baza prevederilor constituţionale, adoptă hotărâri, decizii şi aşa mai departe. Deci, adoptă, nu emite. Adoptă, asta înseamnă vot. Întotdeauna. 3. Senatul, conform solicitării Curţii Constituţionale, are obligaţia de a redacta hotărârea adoptată. Noi n-am adoptat o hotărâre. Deci, practic… De ce am spus că suntem într-o chestiune fără ieşire. Curtea Constituţională ne obligă să facem ceva ce n-am făcut. Curtea Constituţională ne obligă să adoptăm o hotărâre. Noi nu am adoptat o hotărâre. Deci n-am adoptat-o. Că e cu mai multe sau mai puţine voturi, nici nu contează. Nu există o asemenea hotărâre.

Serban Nicolae: (…) De aceea, este exclus să se mai adopte acum o altă hotărâre sau să ne întrunim în plenul Senatului şi să mai votăm o dată ceva, pentru că nu asta ni se cere, ci trebuie să publicăm ceva ce am făcut noi în şedinţa de plen din 25 martie, într-o modalitate pe care până acum nu am făcut-o, timp de 25 de ani.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Domnule senator, numai o clipă. Atenţie! Uitaţi-vă din nou la punctul 2 din decizia Curţii. Uitaţi-vă… Mario, fii drăguţ. Zice aşa: „… are obligaţia de a redacta hotărârea adoptată în şedinţa plenului din 25 martie”. Deci se presupune că a existat o hotărâre adoptată în 25 martie, lucru care nu e real, nu există o hotărâre şi numai s-o redactăm. Deci eu aş redacta-o…

Domnul Ioan Chelaru: Ceva ce nu există.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu: Ceva ce nu există. N-avem cum să redactăm ceva ce nu există.