Condiția pusă de Dragnea lui Iohannis pentru a se debarasa de Ponta

Autor: Radu Pop, Colaborator

Publicat: 20-09-2015

Actualizat: 20-09-2015

Article thumbnail

Sursă foto: stiripesurse.ro

Evenimentul Zilei:

Preşedintele PSD a lăsat să se înţeleagă că PSD nu-şi poate permite o plecare a lui Victor Ponta din fruntea Guvernului câtă vreme asta ar însemna plecarea partidului de la Guvernare:  „O plecare a lui Victor Ponta din fruntea Guvernului poate să pună partidul într-o situaţie dificilă, în sensul că nu avem nici o garanţie că preşedintele Iohannis va desemna un candidat de prim-ministru tot de la PSD. (…) Domnul Oprea cred că poate să facă faţă funcţiei de prim-ministru, are suficientă experienţă, a şi gestionat foarte multe situaţii, dar părerea mea e că domnul Oprea poate fi un prim-ministru bun, dar din punct de vedere politic, PSD nu poate rămîne într-un guvern în care premierul nu e stabilit de PSD. Politic nu se poate”. După opinia mea, această declaraţie e un moment cheie pentru tranşarea fierturii  nesărate care a devenit, în ultimul timp, scena noastră politică. Plecînd de la premisa că Liviu Dragnea nu putea spune pe faţă ceea ce ascunde declaraţia, am zis că preşedintele PSD dă un mesaj fără echivoc lui Klaus Iohannis. Sîntem gata să ne debarăsăm de Victor Ponta dacă te angajezi că premierul nominalizat va fi tot de la PSD! Atenţie! Nu din Coaliţie, gen, Gabriel Oprea, ci din PSD. Condiţia pusă de Liviu Dragnea e firească, explicabilă.Noua echipă a PSD, condusă de Liviu Dragnea, nu poate risca plecarea partidului de la Guvernare prin scoaterea din joc a lui Victor Ponta. Pentru această echipă vine marele examen al Congresului PSD. Dacă la Congres, PSD e în Opoziţie, preşedintele partidului va fi ales, în uralele delegaţilor, nimeni altul decît premierul demis Victor Ponta. Dar chiar dacă şi pînă la Congres nu s-ar tranşa chestiunea premierului, Liviu Dragnea va fi obligat şi după Congres să-l ţină pe Victor Ponta în fotoliul de la Victoria şi dacă ar trebui pentru asta să ia locul unuia  dintre picioarele fotoliului.

Ziarul Financiar:

Fondul Proprietatea, o afacere de aproape 4 miliarde de euro, a fost începută de guvernul Tăriceanu şi continuată apoi de toate guvernele, în ideea de ai despăgubi pe foştii proprietari sau moştenitorii acestora în contul bunurilor confiscate de regimul comunist acum 6 decenii. Statul român punea la dispoziţie cash şi pachete de acţiuni la unele din cele mai valoroase companii pe care le mai avea în portofoliu-Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica etc.- pentru aceste despăgubiri.
Afacerea a fost însă confiscată după 2008 de cei care stăteau în spatele celor aflaţi la putere, PNL, PDL, UDMR sau PSD. Ei au preluat drepturi litigioase ale moştenitorilor care plăngeau pe la uşile ANRP, au intrat în faţă la despăgubiri, au mituit membrii comisiei de evaluare a despăgubirilor, au intrat în posesia banilor sau a acţiunilor de la Fondul Proprietatea, au vândut acţiunile pe piaţa gri sau la bursă şi în final au împărţit banii. Milioane, zeci şi câteva sute de milioane de euro... În 25 ianuarie 2011, Fondul Proprietatea s-a listat la bursă, având ca acţionari Statul, prin Ministerul Finanţelor-40%, câteva fonduri străine de investiţii, printre care Elliott, East Capital sau Cartezian-25%, restul titlurilor aparţinând retailului. Deci fondurile străine au cumpărat acţiuni de pe piaţa gri, de la cei care au obţinut din partea comisiei de evaluare drepturi de despăgubire. După listarea la bursă fondurile străine au continuat să cumpere acţiuni pe măsură ce ANRP recunoştea titlurile, iar Ministerul Finanţelor plătea despăgubirile în acţiuni la Fondul Proprietatea. Întrebarea este cât au ştiut înainte fondurile străine de investiţii de modul cum unii sau alţii intrau în posesia titlurilor de despăgubire şi apoi a acţiunilor la Fondul Proprietatea, pachete de acţiuni pe care ei apoi le cumpărau?

RFI:

Schimburile de replici dintre România şi Ungaria sunt inutile declară fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, pe fondul tensiunilor dintre Bucureşti şi Budapesta legate de gardul de sârmă ghimpată de la graniţă. În opinia lui Cristian Diaconescu, "în situaţia de criză în care ne aflăm, neexistând o politică solidară a Uniunii Europene privind valul de refugiaţi, aceste schimburi de replici sunt total inutile. În acest moment, s-ar aştepta ca de la două state partenere în Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică să existe disponibilitate de cooperare, să se ajute între ele, tocmai pentru a gestiona această situaţie a refugiaţilor de o manieră normală, europeană, în strictul respect al standardelor şi valorilor la care cu toţii am aderat". Fostul ministru de Externe consideră că Ungaria nu este în măsură să dea lecţii României: "Nu cred că astăzi Budapesta este în măsură să dea lecţii în ceea ce priveşte atitudinea unui stat sau altul. Discutăm în opinia mea cel puţin despre un Guvern antisemit, xenofob, care şi în criza refugiaţilor s-a evidenţiat în Europa printr-o atitudine absolut anormală şi din acest punct de vedere, cred că mai multă modestie şi temperare la Budapesta şi mai mult accent pe cooperarea cu vecinii, dacă doreşte să aibă un răspuns adecvat la criza refugiaţilor, ar fi mult mai nimerit".

 

Google News
Comentează
Articole Similare
Parteneri