Premium
Ministrul Educației, Ligia Deca, este ținta criticilor vicepreședintelui PSD Vasile Dîncu, după o decizie luată la nivel de minister. Ligia Deca i-a retras atribuțiile secretarului de stat Florin Lixandru (PSD), după ce acesta ar fi făcut unele gesturi împotriva demersului ministerial de redactare a noilor legi ale educației. După unele discuții în cadrul coaliției, Lixandru și-a primit înapoi o parte dintre atribuții, însă Vasile Dîncu a continuat să o critice pe Ligia Deca și să-i ceară cedarea de atribuții, vehiculând inclusiv ideea că PSD i-ar putea cere demisia.
Ce spune legea despre rolul secretarilor de stat
Pentru a înțelege un asemenea conflict, dincolo de pasiunile politice, trebuie observat rolul pe care legea îl oferă secretarilor de stat în cadrul ministerelor. Potrivit art. 102 alin. (3) din Constituție, „Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică”. Secretarul de stat nu cunoaște o consacrare la nivel constituțional, statutul acestuia fiind prevăzut doar la nivel infraconstituțional, prin lege organică - în acest caz, în Codul Administrativ (OUG 57/2019).
Potrivit art. 59 din Codul Administrativ, „(1) În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulţi secretari de stat, potrivit actului normativ de înfiinţare, respectiv de organizare şi funcţionare a ministerului, după caz.” [...] „(3) Secretarii de stat şi subsecretarii de stat exercită atribuţiile stabilite prin actul normativ prevăzut la alin. (1), precum şi alte atribuţii delegate prin ordin al ministrului.”
Organizarea și funcționarea Ministerului Educației sunt reglementate prin hotărâre a guvernului, potrivit art. 62 din Codul Administrativ. Hotărârea nr. 369 din 29 martie 2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației prevede, la articolul 14 că „în cadrul Ministerului Educației își desfășoară activitatea 5 secretari de stat și 2 subsecretari de stat, numiți și eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.” Potrivit alin. (2), „atribuțiile și responsabilitățile secretarilor de stat, precum și ale subsecretarilor de stat se stabilesc prin ordin al ministrului educației”.
Consecințele prevederilor legale
Din prevederile legislative expuse anterior reise clar că secretarii de stat, deși numiți și eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului, sunt la dispoziția ministrului, care are libertate de decizie cu privire la atribuțiile delegate. De altfel, legea nu instituie o obligație în sarcina ministrului de a delega atribuții secretarilor de stat. Dacă dorește, ministrul poate să exercite singur toate atribuțiile specifice, iar secretarilor de stat să le traseze alte sarcini. Cu alte cuvinte, secretarii de stat se află în cadrul ministerului strict pentru a sprijini activitatea ministrului.
Chestiunile politice, gestionate de coaliția de guvernare, vizează în acest caz desemnarea persoanei care să ocupe funcția de secretar de stat (deși ar fi problematică inclusiv obligarea unui ministru să lucreze cu anumite persoane) și forma finală a unor acte normative negociate în interiorul coaliției. A accepta că atribuțiile secretarilor de stat sunt delegate la presiunea cuiva ar însemna să acceptăm că acel minister este condus de alte persoane, nu de ministru, ceea ce ar reprezenta o golire de conținut a funcției ministeriale, fapt care contravine literei și spiritului prevederilor legale expuse anterior.
Consecințe politice
Pe lângă acest context legal în care se desfășoară conflictul Deca-Dîncu, există și consecințe de ordin politic, care pot fi analizate dincolo de opinii politice, partizanate, eventuale simpatii sau antipatii. O asemenea manieră de a proceda, precum cea solicitată de Vasile Dîncu, contravine în primul rând echilibrului din cadrul coaliției. Dacă un lider PSD insistă să se ia atribuții de la un ministru PNL pentru a fi date unui secretar de stat PSD, de bună seamă că împărțirea ministerelor, convenită prin protocol, nu își mai are rostul. O analiză mai corectă din punct de vedere politic ar putea porni de la rolurile pe care le joacă fiecare dintre secretarii de stat aflați într-un minister condus de reprezentanul unui alt partid.
Nu întâmplător PNL îl trimite pe Vasile Dîncu să discute cu propriii colegi de partid. Aflat într-o evidentă criză de relevanță politică, fostul ministru al Apărării iese din cadrul instituțional al coaliției și duce pe cont propriu un război prin „proxy” cu președintele Iohannis. Relevanța opiniilor lui Vasile Dîncu pe tema conflictului din Ministerul Educației se limitează la capacitatea de a lovi în reforma promovată de președintele Iohannis. O reformă bună, rea, cum va fi ea analizată de specialiștii în domeniu. Restul sunt detalii tehnice, însă tocmai aceste detalii era necesar să fie precizate, pentru a nu transforma o luptă a orgoliilor într-o criză constituțională.
