Emil Constantinescu, fost președinte al României, TĂIOS despre coronavirus: S-a putut vedea mediocritatea liderilor politici

Fostul președinte al României Emil Constantinescu spune că gestionarea crizei de coronavirus a scos la iveală mediocritatea liderului politic. Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu prezintă principalele idei expuse de fostul preşedinte Emil Constantinescu la o reuninune-videoconferinţă, moderată de profesorul Eden Mamut, cu tema “Cum va arăta lumea după Pandemie?”. Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro.

Citește și: Avocatul Gheorghe Piperea face anunţul neplăcut pentru Orban: Patronii de hoteluri se pregătesc să dea în judecată Guvernul

„Cu Nicolae Bănicioiu, intervievat vineri, 22 mai 2020, numărul invitaţilor mei la cristoiuTv a ajuns la 48. Politicieni, lideri de opinie, ziarişti, medici, actori, cronicari sportivi, personalităţi din domenii diverse, aşadar, au fost invitaţi de mine la un dialog transmis în direct pe YouTube între orele 18 şi 19 ale fiecărei zile. Cînd m-am lansat în această iniţiativă, care nu-mi aduce nici bani, nici glorie (la vîrsta mea e greu de crezut că o apariţie în plus în direct mă face mai cunoscut decît sînt), am ţinut cont că după miluirea presei centrale, ca să-i zic aşa, de Guvernul Luodvic Orban cu un ajutor de stat baban, s-a simţit nevoia unei prese alternative, a unei prese care să nu depindă de banii Guvernului. O astfel de presă nu se poate manifesta decît pe internet. Lunile de stare de urgenţă au înlocuit emisiunile din studio cu emisiuni prin Zoom sau Skype. Cheltuieli minime şi satisfacţii mari, printre care se numără şi posibilitatea de a dialoga cu invitaţi situaţi la mii de kilometri distanţă de Bucureşti, cum a fost, de exemplu, Dan Tomozei din China. Pentru mine, care privesc un interviu ca una din şansele de a tăifăsui timp de o oră cu o personalitate care altfel şi-ar găsi timp mai greu să stea de vorbă cu mine la o cafenea, toate cele 48 de dialoguri în direct au fost înainte de toate o plăcere intelectuală.

Am abordat cu interlocutorii mei teme numeroase şi diverse. Printre acestea la loc de frunte s-au situat cele care ar putea fi înscrise în dezbaterea despre consecinţele la nivel planetar ale Crizei Coronavirus. Să reamintesc un adevăr asupra căruia am insistat cu încăpăţînare în cele aproape patru luni de Criză (patru luni, pentru că la nivel mondial, Criza a debutat în China în ianuarie 2020 şi nici acum, în mai, nu s-a încheiat). Omenirea a trăit o experienţă traumatizantă unică în istoria vieţii pe Pămînt. Pentru prima dată de la ivirea omului primitiv, oamenii au fost obligaţi să stea în case timp de două luni. Şi asta fără ca oamenii, aceşti pînă nu demult rebeli faţă de orice interdicţie, să bombăne măcar. Să ţinem cont şi de faptul că oamenii anului 2020 nu sînt oamenii Evului Mediu, cînd luni întregi puteai să nu ieşi din cetate sau din bordei, fără a suferi pentru asta. Azi oamenii circulă pe tot globul, se mută dintr-un ţară într-alta cu locul de muncă, visează să ajungă în locuri imposibile, dar mai ales socializează.

Numeroase sînt născocirile lumii moderne pentru a satisface nevoia omului de a fi cu alţi oameni: de la cafenele pînă la arenele sportive. Cea mai lovită nevoie a omului în timpul Pandemiei a fost tocmai nevoia de a socializa. Cu Eugen Tomac am discutat pe larg despre imposibilitatea de a da mîna cu cineva la întîlnire, contrazicere a unui obicei ţinînd de socializare. Să adăugăm acestor premiere şi cea pe care am numit-o Uluirea omului cuceritor al Cosmosului de a se vedea clătinat zdravăn de un virus şi acela venit tot de pe Pămîntul studiat şi arhistudiat, şi nu din Cosmos.

Indiscutabil, acest Moment unic în istoria omenirii va fi subiectul unei ample dezbateri planetare. S-a dezbătut şi se mai dezbate încă pe întreaga planetă realitatea şi efectele celui de al Doilea Război mondial. Cum să nu se discute realitatea şi consecinţele Primului Război mondial nu între oameni, ci între oameni şi Natură, dat fiind că Virusul ţine de Natură?

Am abordat cu fiecare interlocutor aspectele morale, politice, culturale, metafizice ale Crizei din convingerea că şi noi, românii, lăsînd deoparte complexele noastre de provinciali ai Europei, trebuie să ne implicăm în dezbatere. Sub acest semn am tresărit interesat aflînd că Emil Constantinescu a avut fericita iniţiativă de a organiza prin Institutul de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului şi a Reţelei Universităţilor de la Marea Neagră o reuniune sub formă de video conferinţă, moderată de profesorul Eden Mamut, cu tema Cum va arăta lumea după Pandemie? (How will the World look like after the Pandemic?)

În deschiderea reuniunii, Emil Constantinescu a ţinut comunicarea Criza sanitară mondială: o şansă istorică pentru un nou proiect politic global. Cu accent pe Responsabilitatea mediului academic.

Comunicarea (a se observa că evit cuvîntul discurs, pentru a semnala că intervenţia e a unui om de cultură şi nu a unui politician) a fost publicată în variantă românească pe site-ul Institutului. Cotidianul lui Cornel Nistorescu a avut iniţiativa salutară de a publica textul, despre care presa noastră n-a suflat un cuvînt. După lectura comunicării l-am căutat pe Emil Constantinescu (n-a fost uşor să-l găsesc, numărul din agenda mea nu mai era alocat fostului preşedinte) pentru a-l invita la un dialog pe cristoiuTv. Deoarece vine în Bucureşti abia săptămîna viitoare am stabilit ca vineri, 29 mai 2020, de la ora 18 la 19 să avem un dialog în direct despre ideile din comunicare şi despre alte concluzii pe care trebuie să le tragă omenirea din Criza sanitară. Pentru a semnala cititorilor că va fi un dialog seducător, citez din chiar începutul Comunicării:

Ultimele luni au evidenţiat două aspecte majore cu caracter pozitiv: responsabilitatea personală a oamenilor care, indiferent de regimul politic, calitatea administraţiei, gradul de dezvoltare economică şi socială şi convingerile religioase, au dovedit o înaltă responsabilitate civică, şi modul în care progresul în tehnologia comunicării poate fi util în cazul unei pandemii.

În acelaşi timp, s-a putut vedea mediocritatea liderilor politici, ineficienţa sistemului economico-financiar bazat pe obţinerea profitului, în rezolvarea problemelor de sănătate publică, limitele ştiinţelor medicale, ale ştiinţei în general, precum şi riscurile unor tehnologii scăpate de sub control. Două basme care ne-au însoţit copilăria, cel al Împăratului fără haine şi cel al Ucenicului vrăjitor, par a fi transpuse în realitatea zilelor noastre>”.