Premium
Ziua Internațională a romilor este sărbătorită în fiecare an în data de 8 aprilie. În aceeași zi, în România este marcată „Sărbătoarea etniei romilor din România”.
Biserica se numără între instituțiile care de-a lungul timpului au susținut această minoritate prin programe educaționale, catehetice, culturale și a contribuit inclusiv la dezrobirea membrilor acesteia, scrie Basilica.ro.
Una dintre personalitățile ecleziale care s-a implicat în procesul de dezrobire a romilor a fost Arhim. Iosafat Snagoveanul, el însuşi fiind de etnie romă.
Date biografice
- S-a născut în 22 aprilie 1797
- A fost hirotonit preot în 1829 pentru Parohia Slănic
- Rămas văduv, s-a călugărit sub numele Iosafat (în locul celui din botez, Ioan) şi a continuat studiile la Colegiul naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti
- Preot la Mănăstirea „Sfântul Sava” şi Biserica numită „Curtea veche”, profesor de Religie la Colegiul „Sfântul Sava”, apoi egumen al Mănăstirii Snagov (1844-1848), de unde şi-a primit şi numele
- După Revoluţia de la 1848, hirotesit arhimandrit de mitropolitul Dionisie al Dristrei
- Pleacă la Paris, unde întemeiază o comunitate ortodoxă pe care o păstoreşte până la trecerea în veşnicie
- A murit în 3 noiembrie 1872, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse, în cripta parohială
Revoluţia de la 1848
În programul revoluţiei se solicita dezrobirea romilor. Întrucât el s-a implicat în evenimentele care au avut loc în Ţara Românească, a fost ales membru în comisia pentru dezrobirea ţiganilor, împreună cu Cezar Bolliac și Petrache Poenaru.
Cererile romilor erau menţionate în decretul de la acea vreme, în care apare menţionat numele călugărului Iosafat Snagoveanul, dar şi numele mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei.
Decretul din 26 iunie 1848
Câteva fragmente din documentul prin care romii erau dezrobiţi pentru scurtă vreme, dat fiind deznodământul Revoluţiei de la 1848:
„…Timpii de robie au trecut și țiganii astăzi sânt frații noștrii. Guvernul Provizoriu în puterea jurământului făcut pe Câmpul Libertății (Câmpu Filaret), îi declară liberi prin voința poporului Român și așteaptă de la stăpânii lor dovadă de patriotism și de dragoste pentru dreptate și frăție… Guvernul provizoriu în numele lui Dumnezeu învită pe toți aceia ce mai au robi, a urma și ei această frumoasă și creștinească pildă.
…Fiind spre folosul țiganilor din casele particularilor a-și căuta din vreme slujbă cu simbrie ca să nu rămâe toți de odată pe drumuri și fără pâine, și cerând și dreptatea să nu rămâe și stăpânii lor de odată fără slugi, Guvernul Provizoriu hotăraște ca până la 10 Iulie să urmeze toți țiganii a sluji tot pe la casele stăpânilor lor precum slujeau și până acum, însă stăpânii lor, sânt înștiințați că bătaia este desființată, și că de acum înainte vor avea să-i trateze cu omenie, căci urmând într-alt chip, vor perde tot dreptul de despăgubire către stat.
Comisia se va alcătui de trei membri: D. Cezar Boliac, D. Petrache Poenaru și părintele Ioan Egumenul de la Znagov.
Membrii guvernului provizoriu: Neofit mitropolitul Ungrovlahiei. Hr. Tell. Ștefan Golescu. N. Bălcescu. Ioan C. Brătianu. A. G. Golescu.
București, No. 118, anul 1848, Iunie, 26”.
Dezrobirea romilor
Înfrângerea Revoluției din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a țiganilor. Călugărul Iosafat Snagoveanul a trebuit să se refugieze în Transilvania, în Dobrogea şi, în cele din urmă, la Paris. Acolo, a organizat comunitatea românească şi a construit prima capelă românească, unde a slujit până la sfârşitul vieţii pământeşti. A murit în exil, departe de țară și de romii pe care-i prețuia.
Idealul la care a aderat, dezrobirea romilor, s-a concretizat în anii următori. După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești”, iar în 1855 a fost votată o lege similară în Moldova, cele două legi constituind ultima etapă în procesul de dezrobire a romilor.
