Nu puțini sunt oamenii care descriu deseori această senzație: impresia că sunt urmărite, fără ca ceva concret să indice asta. Fenomenul are o explicație neurobiologică, nu ține de imaginație. Creierul dispune de o zonă specializată în detectarea privirilor, șanțul temporal superior, situat la intersecția lobilor temporal și parietal. Această regiune reacționează chiar și atunci când indiciile sunt slabe sau absente.
Un studiu realizat de cercetători din California arată că zona se activează la fel de puternic atât în situațiile reale, cât și în cele în care participanții doar presupuneau că sunt observați. Sistemul funcționează, așadar, pe principiul precauției: costul unei reacții greșite este mic, însă ignorarea unei amenințări reale poate fi periculoasă.
Explicațiile evoluționiste trimit la societățile mici și puternic dependente de coeziune ale strămoșilor noștri. Menținerea statutului în grup și identificarea rapidă a privirilor critice puteau face diferența între siguranță și izolare. De aici și un mecanism care prioritizează identificarea semnelor sociale, chiar cu riscul de a exagera.
Creierul combină informațiile noi cu așteptările formate anterior, iar atunci când datele sunt neclare tinde să presupună că există o prezență umană. Alarma falsă devine preferabilă absenței unei reacții într-un moment cu potențial de risc. În situații de ambiguitate, o umbră sau un zgomot slab pot fi interpretate ca semne ale unei persoane.
Stresul și anxietatea amplifică procesul. Când zona responsabilă de analiza rațională își reduce resursele, sistemul limbic devine mai activ, iar amigdala, sensibilă la indicii de amenințare, reacționează excesiv. De aici apare tendința de a atribui prezență umană unor stimuli neutri. În asemenea momente, o încăpere goală poate părea brusc nesigură.
Persoanele aflate în perioade de anxietate sau depresie raportează mai des senzația de a fi privite, tocmai pentru că pragul de alertă socială scade. Fenomenul nu indică întotdeauna o afecțiune. În multe cazuri este rezultatul unui sistem biologic de protecție care devine mai sensibil atunci când crește nivelul de stres.
Comentează