Uniunea Europeană este pe cale să își procure aproape jumătate din gazele naturale din Statele Unite până la sfârșitul deceniului, ceea ce creează o vulnerabilitate strategică majoră pentru bloc, în contextul în care relațiile cu Washingtonul au atins un minim istoric, informează politico.eu.
Noi date partajate cu POLITICO arată că Europa importă deja un sfert din gazele sale din SUA, o cifră care este menită să crească vertiginos pe măsură ce interdicția totală a importurilor de gaze rusești de către blocul comunitar este introdusă treptat.
Aceasta se întâmplă în contextul în care președintele american Donald Trump, din ce în ce mai beligerant, cochetează cu preluarea Groenlandei, un teritoriu al Danemarcei, într-o mișcare care ar putea distruge alianța NATO și ar putea arunca relațiile transatlantice în
criză. Tensiunile au escaladat în weekend, când Trump a anunțat că va impune noi tarife vamale țărilor europene, inclusiv Franța, Danemarca, Germania și Marea Britanie, până la încheierea unui acord de vânzare a Groenlandei către SUA, ceea ce a determinat apeluri către UE de a riposta cu propriile restricții comerciale drastice.
Dependența tot mai mare a UE de importurile de gaze naturale lichefiate din SUA „a creat o nouă dependență geopolitică potențial riscantă”, a declarat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analistă principală în domeniul energiei la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară, grupul de experți care a realizat studiul.
„O dependență excesivă de gazele din SUA contrazice [politica UE] de consolidare a securității energetice a UE prin diversificare, reducerea cererii și stimularea ofertei de surse regenerabile”, a spus ea.
Alarma cu privire la acest punct slab strategic crește și în rândul țărilor membre, unii diplomați ai UE îngrijorându-se că administrația Trump ar putea exploata noua dependență pentru a-și atinge obiectivele de politică externă.
Deși „există și alte surse de gaze în lume” dincolo de SUA, riscul ca Trump să întrerupă aprovizionarea cu Europa în urma unei incursiuni în Groenlanda „ar trebui luat în considerare”, a declarat pentru POLITICO un diplomat de rang înalt al UE, care, la fel ca alții din acest articol, a vorbit sub condiția anonimatului. Dar „sperăm că nu vom ajunge acolo”, a adăugat oficialul.
După ce Rusia a invadat Ucraina în 2022, UE a depus eforturi drastice pentru a renunța la gazele naturale rusești, care în 2021 reprezentau 50% din importurile sale totale, dar acum reprezintă doar 12%, potrivit datelor de la Bruegel, un think tank economic cu sediul la Bruxelles.
A realizat acest lucru în mare parte prin înlocuirea importurilor de gaze naturale lichefiate din Rusia cu gaze naturale lichefiate expediate din SUA, care la acea vreme erau un aliat solid. SUA sunt deja cel mai mare exportator de GNL, iar produsul său reprezintă acum aproximativ 27% din importurile de gaze din UE, în creștere față de 5% în 2021. Franța, Spania, Italia, Olanda și Belgia sunt cei mai mari importatori; Regatul Unit, care nu este membru al UE, este, de asemenea, un importator major de GNL din SUA.
O serie de noi acorduri cu companii energetice americane ar putea ridica această cifră la până la 40% din aportul total de gaze al UE până în 2030 și la aproximativ 80% din importurile totale de GNL în blocul comunitar, potrivit datelor de la IEEFA, o organizație non-profit americană care promovează energia curată.
Schimbări în curs de desfășurare
În ciuda eforturilor de a renunța la combustibilii fosili, Europa se bazează încă pe gazele naturale, care emit carbon, pentru un sfert din necesarul său total de energie. Gazele sunt utilizate pentru generarea de electricitate, încălzirea clădirilor și industria energetică.
Consumatorii și producătorii europeni se confruntă deja cu unele dintre cele mai mari costuri ale energiei din lume, ceea ce face dificilă pentru UE refuzarea gazelor mai ieftine din SUA, în ciuda limbajului amenințător al Washingtonului.
Țările UE s-au angajat deja să își diversifice importurile de gaze în temeiul noilor legi adoptate anul trecut, însă oficialii avertizează că acest lucru va fi dificil de realizat pe termen scurt, având în vedere că aprovizionarea globală cu GNL este limitată la doar câteva țări. Aceștia își pun speranțele pe noua producție din Qatar și Emiratele Arabe Unite, așteptată în 2030.
Pe lângă viitoarele acorduri energetice — inclusiv angajamentul de a cumpăra produse energetice americane în valoare de 750 de miliarde de euro, ca parte a acordului comercial de anul trecut — UE este pregătită să deschidă noi drumuri pentru gazul american în cadrul unei revizuiri ample a infrastructurii energetice a Europei.
De exemplu, UE și-a reafirmat angajamentul față de două conducte majore de gaze care vor conecta Malta și Cipru la Europa continentală, ceea ce ar putea facilita și mai multe fluxuri de gaze americane. SUA intenționează, de asemenea, să construiască o conductă care să lege Bosnia de Croația, membră a UE.
„Fără alternativă”
Pentru unii, dependența tot mai mare a UE de gazele din SUA evidențiază necesitatea accelerării tranziției către surse regenerabile de energie ca înlocuitor pentru combustibilii fosili.
Thomas Pellerin-Carlin, un parlamentar socialist european, a declarat că cererea de gaze naturale a scăzut brusc în întregul bloc comunitar pe măsură ce tranziția verde se intensifică, chiar dacă cererea de GNL din SUA crește ca proporție generală din consum.
„Dacă avem curajul să ne păstrăm calmul și să continuăm să facem investiții profitabile în eficiență și energii regenerabile, vom reduce cererea de gaze din UE atât de mult încât ne vom reduce dependența de GNL-ul american, chiar dacă eliminăm complet gazul rusesc”, a declarat Pellerin-Carlin pentru POLITICO.
Parlamentarul a susținut, de asemenea, că este puțin probabil ca Trump să transforme aprovizionarea cu GNL a UE într-o armă, așa cum a făcut președintele rus Vladimir Putin, deoarece acest lucru ar afecta grav interesele donatorilor cheie ai lui Trump în industria
GNL din SUA, care sunt disperați să găsească noi cumpărători pentru a absorbi oferta în creștere de combustibil fosil.
Problema dependenței SUA de GNL este abordată printr-un angajament mai amplu al UE față de diversificarea energetică, care a fost integrat într-o interdicție mai amplă asupra gazului rusesc care urmează să intre în vigoare anul acesta, potrivit diplomaților familiarizați cu problema. Linia oficială, însă, este că SUA rămâne un „aliat și furnizor strategic”, a declarat unul dintre diplomați.
„Dependența există cu siguranță, dar suntem cumva blocați unde suntem”, a spus un oficial guvernamental european. „Nu există cu adevărat nicio alternativă.”
Comentează