Premium
Jurnalistul Ion Cristoiu a analizat discursul susținut de liderul PSD Liviu Dragnea în cadrul ședinței Consiliului Național de duminică, fiind de părere că reuniunea a arătat ca o șuetă de bodegă, cu un vătaf în capul mesei.
Evenimentul Zilei:
În realitate momentul susținut de Liviu Dragnea ținea de un stand - up comedy în interpretarea unei formații de amatori de la un Sfat popular. Conținutul discursului se potrivea cu momentul, dar mai ales cu transmisia în direct. Liviu Dragnea vorbea despre bătălia angajată de PSD în vederea unei poziții demne a României în Uniunea Europeană, despre interesele hrăpărețe ale multinaționalelor, despre necesitatea unei reveniri la jocul democratic prin trimiterea sergenților majori mesianici în cazărmi, despre trădarea de țară din partea Președintelui.
Numai că acest conținut era exprimat de la tribună de un Liviu Dragnea despre care am crezut o clipă că era fie beat, fie drogat. Numai așa se explică, pe lîngă aerul neobișnuit de vesel al vorbitorului, de bărbat care înainte de ședință primise vestea că nevasta i-a născut un băiat prin cezariană, tonul familiar, de ins aflat la bodegă, în capul mesei.Mediafax a avut ideea superbă de a publica stenograma discursului împreună cu transcrirea gesturilor făcute de Liviu Dragnea în timp ce vorbea despre patrie, despre conspirația la care e supusă biata noastră țărișoară, despre trînta PSD cu Sistemul.
(...)Oricît de bun cititor ai fi, textul unei piese scrise de Caragiale nu poate reda ceea ce doar varianta scenică ar fi în stare. În cazul lui Liviu Dragnea, trebuie să ne imaginăm, citind aceste rînduri, aerul vesel al oratorului, o veselie dublată de o surescitare artificială, gesturile de ins care se crede singur în baie și, cînd nu cîntă, ține monologuri în timp ce se bărbierește. Dincolo de ruperile de ritm cumplite, care făceau țăndări seriozitatea spuselor, numai Liviu Dragnea de duminică seara fiind în stare să treacă de la acuzarea lui Klaus Iohannis de corupție la familiarul de bodegă, Mariane, mi-ai băut apa, trebuie remarcată incalificabila postură de vătaf a vorbitorului față de colegii săi de partid din sală. Aceștia sînt căutați de interlocutor, apostrofați, trași de urechi în văzul întregii țări, ca niște slugi care au uitat deschisă ușa la pivniță. O de neconceput lipsă de minimă politețe față de colegii de partid. Am auzit multe lucruri despre felul arbitrar, arendășesc în care Liviu Dragnea își abordează colegii de partid, cărora el ar trebui să le fie egal între egali și nu un fel de Moș Teacă față de răcani.
Spuneam că Liviu Dragnea mi s-a părut că stă în capul mesei la o bodegă. Simt nevoia să adaug:
Înconjurat de slugi. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
În iunie, autorităţile de la Chişinău au reacţionat rapid, cedând, la presiunea protestelor şoferilor contra scumpirii benzinei şi motorinei. Benzina se scumpise cu 25% într-un an, în condiţiile în care Republica Moldova este considerată cea mai săracă ţară din Europa. Pe 17 noiembrie, are loc primul act al deja celebrelor proteste ale “vestelor galbene” din Franţa, şi ele aprinse de scumpirea carburanţilor. Franţa nu este o naţiune săracă, însă boom-ul economic din ultimii ani i-a ocolit pe unii francezi, mai ales pe cei de la periferii. Weekendul trecut a marcat al cincilea episod al demonstraţiilor franceze, presărate cu scene violente şi perturbatoare.
Preşedintele Emmanuel Macron, cu popularitatea în scădere, a cedat în cele din urmă dar, spun unii, prea târziu. În paralel cu filmul “vestelor galbene” s-au făcut auzite şi protestele şoferilor bulgari contra creşterii preţurilor benzinei şi motorinei. Mai multe weekenduri la rând demonstraţiile s-au răspândit în aproape 20 de oraşe, iar participanţii au blocat drumuri principale.
S-a vorbit de un cartel al preţurilor carburanţilor, dominat de Lukoil, care deţine singura rafinărie de petrol din Bulgaria - LUKOIL Neftochim Burgas - şi operează mai multe rezervoare de petrol în această ţară. Autorităţile antimonopol au promis că vor cerceta practicile prin care retailerii de combustibil stabilesc preţurile. Ecourile vestelor galbene s-au auzit în Belgia, unde în toamnă protestatarii au încercat să blocheze un depozit al Lukoil, în Olanda, în Germania, în Polonia, unde un grup de fermieri a blocat o autostradă pentru a cere compensaţii pentru porcii pe care au fost obligaţi să-i ducă la abator, şi mai recent chiar în Turcia.
În Serbia, iarna a început cu mii de persoane adunate într-un marş prin Belgrad contra unui atac asupra unui politician de opoziţie. Sâmbăta trecută, mii de sârbi s-au adunat din nou în capitala ţării pentru a protesta împotriva a ceea ce ei consideră că este regimul autocrat al preşedintelui Aleksandar Vucic, fost responsabil cu propaganda pentru preşedintele Iugoslaviei şi apoi al Serbiei Slobodan Miloşevici, condamnat de Tribunalul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru crime împotriva umanităţii în războaiele din Iugoslavia şi Kosovo.(Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Reacţia regională a fost unanimă, chiar cu diatribe belicoase la Belgrad, dar cu rezerve şi regrete pentru momentul nepotrivit din partea UE şi a NATO. În schimb, Statele Unite au salutat legea care ar fi un gest natural, de consolidare a suveranităţii prin crearea armatei de apărare a teritoriului, ambasadorul SUA la Pristina marcând faptul că Washingtonul va fi alături de kosovari.
Armata kosovară contrară Rezoluţiei 1244 a ONU şi chiar Constituţiei statale a Kosovo
Ca să ne lămurim: transformarea forţelor de securitate în armată regulată în următorii 10 ani e una lentă şi chiar finalul estimat al acestei schimbări nu prezintă ameninţări majore pentru regiune. Cei 5000 militari şi 3000 de rezervişti, într-o forţă uşoară şi fără structuri şi armamente relevante, nu reprezintă o ameninţare pentru armata sârbă de 28.000 de oameni, iar orice gest de a utiliza forţa militară pentru a-i epura pe sârbii din provincie (ai căror reprezentanţi în Parlamentul de la Pristina, 10 la număr, au boicotat votul) - după cum anunţă în discursuri alarmiste preşedintele Serbiei Vucic şi ministrul de Externe Dacic - s-ar lovi de confruntarea directă cu KFOR, forţele NATO de pe teren, inclusiv americane. De altfel, pe podul celebru din Kosovska Mitrovica, KFOR şi-a desfăşurat trupele în imediată legătură cu votul pentru înfiinţarea Armatei kosovare, pentru a linişti spiritele şi a menţine încrederea minorităţii sârbe că nu urmează un asalt asupra ei, aşa cum anunţau liderii de la Belgrad.
Mai complicat este faptul că înfiinţarea Armatei kosovare încalcă două documente fundamentale: Rezoluţia 1244 a ONU, cu care s-a încheiat războiul din Kosovo în 1989-1999 şi Constituţia votată de noul stat, Kosovo, a cărui independenţă a fost declarată unilateral şi recunoscută de un număr mare de state, nu şi de România, alături de alte 4 state europene. Astfel, potrivit Rezoluţiei 1244, se desfiinţează UCK – forţele paramilitare de apărare kosovare, iar misiunea de pace este preluată de către KFOR, misiune a NATO în regiune menită să asigure pacea interetnică. Acestei misiuni i s-a adăugat EULEX, misiunea UE pe dimensiunea statului de drept, care au asigurat urmărirea criminalilor de război şi aducerea lor în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, dar şi crearea unor instituţii de urmărire penală şi justiţie independente şi urmărirea regulilor separării puterilor în stat şi supremaţiei legii în regiune.(Mai multe detalii AICI)
