Jurnalistul Ion Cristoiu face o analiză a principalelor strategii puse în aplicare de cele două tabere politice în campania electorală. În opinia sa, cei din ACL mizează pe mişcările de stradă care lăsa impresia unei Românii ridicate împotriva pericolului PSD-ist dar şi pe folosirea aceluiaşi truc prin care Traian Băsescu a răsturnat scorul în 2004, cel al fraudării alegerilor. De notat este, potrivit lui Cristoiu, că există riscul, ca pe baza tezei fraudării alegerilor, Victor Ponta să piardă alegerile la fel ca Adrian Năstase în 2004. Ion Cristoiu mai spune că în turul II ACL mizează pe ieşirea spontană a electoratului la vot, provocată de emoţie, în condiţiile unui candidat care nu stîrneşte emoţie, în timp ce PSD pariază pe maşinăria de partid, rămânând de văzut doar dacă va învinge spontaneitatea după ce în primul tur a câştigat maşinăria.
Pentru echipa lui Klaus Iohannis devine crucială scoaterea la vot a unui număr mare de alegători anti-PSD decît au fost în turul întîi. Pentru echipa lui Victor Ponta crucială rămîne aducerea la vot a celor care au votat cu PSD în turul întîi şi păstrarea acasă a alegătorilor anti-PSD greșit identificați ca fiind alegători de Dreapta.
Aceste două obiective net diferite explică acţiunile net diferite ale celor doi candidaţi.
Echipa lui Klaus Iohannis pariază pe ieşirea alegătorilor anti-PSD la vot într-o Revoluţie menită a stopa instalarea „Dictaturii roşii peste ţară”.
Pentru aceasta între cele două tururi au fost puse la lucru următoarele manevre electorale:
1. Iniţierea unor mişcări de stradă pentru a lăsa impresia de Românie ridicată împotriva pericolului PSD-ist, după cunoscuta formulă a Stîngii împotriva Fascismului. Manevra a fost folosită în 2000 de PSD pentru a-l face pe Ion Iliescu victorios zdrobitor față de C V Tudor. La vremea respectivă, deși dușman de moarte de-ai lui Vadim, am luat atitudine față de formele grotești ale propagandei PSD. Pro tv, la vremea respectivă în proprietatea lui Adrian Sârbu, difuza de dimineață pînă seara pelicule artistice și documentare despre crimele lui Hitler. Bietul C V Tudor fusese promovat, de dragul lui Ion Iliescu, la rangul de Fuhrer. Efectul acestor manifestări, folosite şi de USL în ianuarie 2012 – număr puţin într-o localitate, dar amplificate prin prezentarea tendențioasă ca dominînd întreaga ţară, depinde de prezentarea lor de către televiziunile de ştiri...
2. Întreţinerea tezei fraudării la primul tur prin cultivarea incidentelor din diaspora. Avem de-a face cu folosirea trucului prin care Traian Băsescu a răsturnat scorul în 2004. Un truc eficient în 2004 prin spaima provocată în rîndurile PSD. Definit prin imaginea de partid neocomunist, PSD se panichează ori de cîte ori de cîte ori adversarul îi dă șah cu teza fraudării. În 2004, teza fraudării – un truc electoral dibaci al lui Traian Băsescu - a făcut ca PSD să dea înapoi. A ieșit o brambureală la care au contribuit din plin și imbecilitățile BEC, fără nici un efect în planul contracarării de către PSD a tezei fraudei, dar cu consecințe dezastruoase în turul al doilea prin imaginea de partid în care a intrat frica. Anul acesta, între cele două tururi asistăm la același truc, folosit de oamenii care l-au folosit în 2004. Și, ca și în 2004, semnalul dat de Victor Ponta prin demiterea lui Titus Corlățean, prin tentativa de încălcare a Legii înființînd noi secții de votare (aceasta e capcana întinsă de BEC, din care fac parte judecători de la Înalta Curte, instituția cea mai penetrată de Servicii, alături de presă, desigur). Există riscul ca Victor Ponta să piardă alegerile într-un chip asemănător celui în care l-a pierdut Adrian Năstase în 2004.
3. Iniţierea unor chemări, apeluri, declaraţii, strigăte avînd ca autori pe foştii Intelectuali ai lui Băsescu, deveniţi Intelectualii Monicăi Macovei. Şi aici marea problemă e dată de televiziunile de ştiri. Se pariază însă pe reţelele de socializare.
De cealaltă parte, PSD luptă să-şi conserve procentajul superior al lui Victor Ponta. Asta explică manevrele echipei de campanie:
1. Decizia de a merge din uşă-n uşă pentru a scoate la vot propriul electorat, dar şi electoratul aliaţilor.
2. Alierea cu PRM, PPDD, neutralizarea UDMR, manevre menite a contracara posibila sporire a numărului de alegători anti-Ponta.
3. Propunerea de premier a lui Călin Popescu Tăriceanu, împreună cu agitarea stindardului Refacerea USL. Se pariază pe masiva trădare a lui Klaus Iohannis de către baronii PNL.
4. Demiterea lui Titus Corlățean pentru a scoate de pe agenda publică tema alegerilor din străinătate, deși această temă e întreținută cu deosebire prin ofițerii acoperiți din presă.
Deşi diverse, manevrele fiecărei părţi pot fi puse pe seama unei concepţii privind ieşirea la vot. ACL mizează pe ieşirea spontană, provocată de emoţie, în condiţiile unui candidat care nu stîrneşte emoţie. PSD pariază pe maşinăria de partid, pe avantajul dat de acel 105 al lui Victor Ponta. La primul tur, a învins maşinăria. Va învinge la al doilea spontaneitatea?", scrie Ion Cristoiu într-un editorial din
Evenimentul Zilei.
Premium
