Seceta este atât de severă în anumite părți ale Africii de Sud, încât guvernele spun că trebuie să ucidă sute dintre cele mai captivante și mai impunătoare animale sălbatice pentru a hrăni oamenii care suferă de foame extremă. În august, Namibia a anunțat că a început un masacru de 723 de animale, inclusiv 83 de elefanți, 30 de hipopotami și 300 de zebre. Luna următoare, Zimbabwe a autorizat sacrificarea a 200 de elefanți.
Ambele guverne au afirmat că aceste măsuri vor contribui la ameliorarea efectelor celei mai severe secete din ultimii 100 de ani în regiune, reducând presiunea asupra terenurilor și resurselor de apă și prevenind conflictele dintre oameni și animale, în timp ce acestea din urmă se apropie din ce în ce mai mult de așezările umane în căutare de hrană.
Totuși, această decizie a declanșat o dezbatere aprinsă.
Conservatoriștii au criticat aceste măsuri ca fiind crude și pe termen scurt, argumentând că ele creează un precedent periculos.
Decizia Namibiei de a oferi unii dintre elefanții săi vânătorilor de trofee – turiști care, adesea din SUA și Europa, plătesc mii de dolari pentru a împușca animale și a păstra părți din trupurile acestora drept trofee – a alimentat și mai mult opoziția, ridicând întrebări cu privire la motivațiile guvernelor.
Cu toate acestea, unii susținători ai acestor măsuri spun că criticii nu înțeleg conservarea, cel mai bine, sau, în cel mai rău caz, sunt „rasiști” – spunând țărilor africane ce să facă și valorizând fauna sălbatică mai mult decât viețile oamenilor.
Situația din Africa de Sud este extrem de gravă. Recoltele au eșuat, animalele domestice au murit și aproape 70 de milioane de oameni au nevoie disperată de hrană. Zimbabwe a declarat dezastru național în aprilie, urmat de Namibia în mai, când seceta a lăsat jumătate din populație în fața insecurității alimentare severe.
Seceta este cauzată de El Niño, un fenomen climatic natural care a redus drastic precipitațiile în regiune, și agravată de criza climatică provocată de om.
„Realitatea este că asistăm la o creștere fără precedent a secetelor”, a declarat Elizabeth Mrema, director adjunct al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu. „Există o suferință imensă.”
Recoltarea și consumul legal al vânatului sălbatic pentru hrană este o practică obișnuită în multe culturi din întreaga lume, a spus Mrema. „Atâta timp cât recoltarea acestor animale se face prin metode științific dovedite și sustenabile... nu ar trebui să existe motive de îngrijorare.”
Atât Namibia, cât și Zimbabwe afirmă că aceste măsuri nu vor amenința supraviețuirea pe termen lung a populațiilor de animale sălbatice. Dimpotrivă, susțin că reducerea numărului acestora va ajuta la protejarea celor care rămân, în condițiile în care seceta diminuează resursele de hrană și apă.
Comentează