Premium
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins marţi, 15 decembrie, plângerea prealabilă formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva hotărârii prin care CSM a constatat, în octombrie 2019, o serie de practici abuzive ale procurorilor în dosarele în care erau vizaţi magistraţi. Au fost 10 voturi pentru respingere, şase pentru admitere şi două voturi nule. În dezbaterile care au precedat votul, judecătoarea Simona Marcu (ÎCCJ), fost preşedinte CSM, a denunţat nu numai greşelile comise de procurorii DNA, ci şi lipsa de asumare instituţională şi corectare a acestor greşeli.
- CONTEXT: Plenul CSM a validat, pe 15 octombrie 2019, raportul Inspecției Judiciare, făcut public în august 2018, prin care inspectorii judiciari au arătat că, în perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, DNA a soluționat aproape 2.000 de dosare privind 3.420 de magistrați. Potrivit raportului, nu mai puţin de 13 membri, foşti şi actuali, ai Consiliului Superior al Magistraturii au avut dosare la DNA. Multe dosare penale au fost lăsate în nelucrate ani de zile, pentru ca apoi să fie clasate într-o lună, înainte ca SIIJ să preia competenţa exclusivă asupra cauzelor cu magistraţi. Magistraţii au fost şi interceptaţi masiv, unii dintre ei nefiind nici măcar informaţi ulterior despre acest lucru, contrar prevederilor legale. Detalii AICI!
Judecătoarea Simona Marcu a enumerat o serie de nereguli descoperite la DNA (emiterea unor ordonanţe de delegare a atribuţiilor în alb, efectuarea de acte de urmărire penală de organe de cercetare penală în lipsa delegării, redistribuirea dosarelor fără nicio motivare, justificare a măsurii, tehnica sesizărilor din oficiu împotriva magistraţilor şi cercetarea lor inclusiv pentru soluţiile dispuse în diferite cauze), dar s-a referit şi la două cauze de răsunet care s-au soldat cu achitări sau clasări şi pentru care nimeni nu şi-a cerut scuze.
"Nu aş dori să intru în analiza plângerii prealabile. Ceea ce nu încetează să mă surprindă este atitudinea DNA, care în loc să ia măsuri pentru remedierea aspectelor semnalate şi să genereze practic un nou început, continuă prin a-şi apăra unele practici care s-a dovedit că sunt greşite. Situaţia mi se pare cu atât mai greu de înţeles cu cât, dacă prin absurd am accepta că aspectele invederate de DNA în plângerea prealabilă, tot ar rămâne o serie consistentă de constatări care ar putea să justifice concluzia care este curprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. În orice caz, nu ar putea niciodată să fie înlăturate considerentele cuprinse în deciziile definitive de achitare dispuse de instanţele judecătoreşti.
Am, din păcate, documentate multe cazuri de abuziri împotriva judecătorilor şi procurorilor. M-aş limita doar la două dintre ele: cazul judecătoarei Gabriela Bîrsan, preşedintele Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a ÎCCJ, preşedinte în funcţie la data la care aceste abuzuri au demarat împotriva domniei sale şi nu numai împotriva domniei sale. Există hotărâri judecătoreşti definitive care explică în clar ce s-a întâmplat şi cum s-a întâmplat. Aş dori să fac apel la propria memorie şi să reamintesc de un singur moment care a fost şocant: când au descins procurori DNA în arhiva secţiei şi când au cerut nici mai mult nici mai puţin decât 2166 de hotărâri judecătoreşti pronunţate de magistraţii secţiei în perioada cuprinsă între ianuarioe 2011-iunie 2011, precum şi ianuarie-decembrie 2010. Acest fapt nu poate fi şters cu buretele. Nimeni, niciodată nici nici măcar nu şi-a cerut scuze pentru acest lucru care s-a întâmplat la cea mai înaltă instanţă din ierarhia jurisdicţiei naţionale. Inutil să fac referire la celelalte considerente din hotărârile judecătoreşti care spun că nu s-a ţinut cont nici măcar de decizia pronunţată de CEDO, care a vorbit despre imunitate şi efectele constatării acestei imunităţi.
Un alt caz la care aş dori să mă refer, ca să am în vedere şi un procuror, este un caz de referinţă: cel al fostului procuror general Tiberiu Niţu. Este vorba despre dosarul în care domnul procuror a fost urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu, pe motiv că ar fi beneficiat de coloană de la poliţie şi maşină cu girofar în deplasările sale. Dosar care, după doi ani de anchetă, a primit clasare pentru că fapta nu ar fi fost prevăzută de legea penală, DNA încercând să justifice soluţia pe ideea că între timp CCR ar fi dezincriminat abuzul în serviciu. Bine a făcut fostul procuror general că a atacat în instanţă această soluţie de clasare şi ÎCCJ, prin soluţie definitivă, a confirmat că fostul procuror general al României a fost pus sub urmărire penală pentru o invenţie. În acest sens, urmare plângerii formulate de Tiberiu Niţu, ÎCCJ a dispus schimbarea încadrării temeiului soluţiei de clasare în fapta nu există.
Şi pentru că spuneam că DNA nu încetează să mă suprindă, aş continua exemplul la care m-am referit cu ceva mai apropiat de noi şi m-aş referi la procedura de recrutare a procurorilor în această structură de parchet, DNA, derulată la 3 noiembrie 2020. Înregistrările sunt publice, pe site-ul CSM. Mai mulţi procurori au fost întrebaţi de către un membru al Secţiei pentru procurori despre situaţia infracţiunii de la art. 13 indice 2 din Legea 78/2000, punctându-se în special dacă candidatul cunoaşte exemple exemple de situaţii în care s-au regăsit foloase nepatrimoniale. Dacă aveţi curiozitatea să urmăriţi aceste înregistrări, veţi constata că doi procurori, care au fost selectaţi, deci ei acum sunt procurori DNA, au fost de acord că este un astfel exemplu câştigarea de timp în vederea ajungerii mai repede la serviciu, deci este un exemplu de folos nepatrimonial. Cu alte cuvinte, despre ce vorbim? Nu numai că nu-şi cere nimeni scuze pentru ceea ce s-a întâmplat, dar prin modul în care recrutăm oamenii perpetuăm aceeaşi situaţie. Deci nici în viitor, dacă se vor mai întâmpla astfel de fapte, să nu credem că va fi cineva care va avea vreo urmă de remuşcare. Nu va avea nimeni. De aceea vă propun să respingem plângerea prealabilă formulată de DNA", afirmat Simona Marcu.
