Stelian Tănase a povestit într-un articol pe blogul personal cum a trăit zilele revoluției din 1989, dar și care era atmosfera anilor '80. Filat de Securitate (chiar de către un bun prieten), cu două cărți pe „făraș” și un divorț scriitorul susține că acei ani au fost cei mai grei pentru el.
„În seara de 20 decembrie Ceaușescu abia intors din Iran, a apărut la televizor inconjurat de cițiva acoliți. Credeam că va anunța că se retrage de la putere. Că va exprima regrete pentru ce se întîmplase la Timișoara – un masacru. Că va face cîteva demiteri. Am ascultat ceva contrar. Dupa Ceausescu, era vorba despre agenturi străine, de provocări, de derbedei..etc. A făcut apel la patriotism, ultima lui resursă. Incerca ultima manipulare. A anunțat alte măsuri represive. Toată România se afla în fața televizorului. Incepea partida finală.
Am petrecut zilele de 21-24 decembrie în stradă. Am fost în 21 decembrie, de la prinz, pe bd. Magheru apoi la la baricada de la Inter, în 22 dec. în clădirea CC PCR, în biroul lui Ceaușescu, am vorbit din balcon. În 23 la TV, studioul 4. În 24 decembrie pe bulevarde, pe unde se trăgea ca să văd ce se întîmplă. Au fost cele mai intense zile și nopți din viața mea. Dacă ar fi și numai atît din cît mi-a fost dat să trăiesc, pot spune că a meritat totul.
După 22 decembrie seara cînd aflasem că a fost capturat, mă temeam că forțe fidele lui Ceaușescu să nu revină -1/fie să îl salveze 2/fie să îl răzbune. Trăiam în noiembrie – decembrie mai mult ascuns prin București. Imi era teamă să nu fiu arestat. Eram de ceva vreme în vizorul Securității, considerat “dușman inverșunat”, cum mi-a zis un securist. Eram filat, urmărit, spionat, amenințat să mă cumințesc că altfel….Noroc ca regimului îi fugea pămîntul de sub picioare și avea griji mult mai mari decit persoana mea. Altfel nu aș fi scăpat.
Știam din cărți că în timpul crizelor revoluționare, cum era cea de la București, cînd puterea este amenințată să cadă, se iau listele făcute din timp cu dușmanii, suspecții etc. și arestați, chiar executați. E o vorbă – balaurul moare, dar înainte de asta mai lovește de cîteva ori cu coada. Nu voiam să fiu printre cei căzuți victimă ultimelor zvîrcoliri ale balaurului. Doream să trăiesc măcar o zi după ce a căzut regimul. Cînd îi spuneam mamei mele asta o apuca plînsul.
Pentru mine anii 80 au fost cei mai negri. Un divorț greu, două cărți respinse de cenzură, perioade de șomaj. Plus mizeria vieții cotidiene, frig, foamete, întuneric. Se adăuga supravegherea Securitații începută în martie 1983 – la o lună după ce am depus la editură manuscrisul romanului “Playback”. În finalul cărții un securist dădea foc unei mașini în care se afla o reportera tv. revolutie 2Mercedesul aparșinea unui nomeklaturist, Normal să fiu cenzurat și dat pe mina Securității… Îmi doream mai mult ca orice să cadă regimul. Altfel eram hotărît să emigrez cu orice mijloace. S-a întîmplat că regimul a căzut.
Imi era clar de cînd a cazul zidul de la Berlin că zilele regimului sunt numărate. Vorbeam frecvent cu prietenii mei ( tineri intelectuali, azi nume de vază, cu care in acele zile ne vedeam în fiecare zi) cum se va întîmpla asta. Unii erau de părere că românii sunt prea pasivi. Alții că în PCR nu există o opoziție la Ceaușescu, deci nu are cum să cadă ca la Sofia și Berlin. Alții că nu au aveam disidență ca în Polonia. Alții mizau pe furia acumulată în timp și nădăjduiau că acest factor va scoate lumea in stradă. Astfel spuneau ei comunismul ( sau numai Ceaușescu, urmat la șefie de un Gorbaciov) va cădea în România ca în toata Europa. Alții mizau pur și simplu pe un miracol.
revolutie 1Cînd timișorenii s-au ridicat, calcul meu a fost că 1/ dacă trage în populație, Ceaușescu cade pentru că nimic după un masacru nu îl va mai susține acasă și în lume și se va prăbuși sub oprobiu 2/ dacă nu trage, cade sub presiunea maselor revoltate. Într-o seară am auzit o înregistrare audio la radio Europa libera, cu tragedia de la Timișoara. Armata primise ordin să tragă asupra mulțimii și, din păcate, executase ordinul. Mi-amintesc și azi vocea sfîșietoare a unei femei pe treptele catedralei, printre rafale…
A mai durat cîteva zile și Ceaușescu a fost executat”, se arată în articolul semnat de Stelian Tănase pe blogul personal.
Citește și: Cristi Danileț, ATAC TĂIOS! Deciziile date de CCR ar fi neconstituționale, din cauza expirării mandatului lui Petre Lăzăroiu .
Comentează