Algoritmii social media, în forma lor obișnuită, au acum 15 ani. S-au născut odată cu introducerea de către Facebook a fluxurilor de știri clasificate și personalizate în 2009 și au transformat modul în care interacționăm online și, la fel ca mulți adolescenți, reprezintă o provocare pentru adulții care speră să le limiteze excesele.
Nu este vorba de lipsă de încercări. Numai anul acesta, guverne din întreaga lume au încercat să limiteze impactul conținutului dăunător și al dezinformării pe rețelele sociale - efecte care sunt amplificate de algoritmi.
În Brazilia, autoritățile au interzis pentru scurt timp X, cunoscut anterior ca Twitter, până când site-ul a fost de acord să numească un reprezentant legal în țară și să blocheze o listă de conturi pe care autoritățile le acuzau că pun la îndoială legitimitatea ultimelor alegeri din țară.
Între timp, UE a introdus noi norme prin care amenință să amendeze firmele de tehnologie cu 6% din cifra de afaceri și să le suspende dacă nu reușesc să împiedice interferența electorală pe platformele lor.
În Regatul Unit, o nouă lege privind siguranța online urmărește să oblige site-urile de socializare să intensifice moderarea conținutului.
Iar în SUA, o lege propusă ar putea interzice TikTok dacă aplicația nu este vândută de societatea-mamă chineză.
Guvernele sunt acuzate că restricționează libertatea de exprimare și că interferează cu principiile internetului, așa cum au fost ele stabilite în primele zile ale acestuia.
Într-un eseu din 1996, care a fost republicat de 500 de site-uri web - cea mai apropiată variantă de viralizare pe atunci - poetul și crescătorul de vite John Perry Barlow a susținut „Guverne ale lumii industriale, voi, giganți obosiți de carne și oțel, eu vin din Cyberspace, noua casă a minții. În numele viitorului, vă cer celor din trecut să ne lăsați în pace. Nu sunteți bineveniți printre noi. Nu aveți suveranitate acolo unde ne adunăm.”
Adam Candeub este profesor de drept și fost consilier al președintelui Trump, care se descrie drept un absolutist al libertății de exprimare.
Social media este „polarizatoare, fracționară, nepoliticoasă, nu este înălțătoare - cred că este un mod teribil de a avea un discurs public”, spune el pentru BBC. „Dar alternativa, pentru care cred că multe guverne fac presiuni, este de a o transforma într-un instrument de control social și politic, ceea ce mi se pare oribil.”
Profesorul Candeub consideră că, cu excepția cazului în care „există un pericol clar și prezent” reprezentat de conținut, „cea mai bună abordare este o piață a ideilor și deschiderea către diferite puncte de vedere”.
Limitele pieței orașului digital
Această idee de „piață a ideilor” se regăsește în ideea că social media oferă condiții de concurență echitabile, permițând tuturor vocilor să fie auzite în mod egal. În 2022, când a preluat conducerea Twitter (acum redenumit X), Elon Musk a declarat că vede platforma ca o „piață digitală”.
Dar oare acest lucru nu ia în considerare rolul algoritmilor?
Potrivit avocatului american și lectorului de afaceri globale de la Universitatea Yale, Asha Rangappa, Musk „ignoră unele diferențe importante dintre piața orașului tradițional și cea online: eliminarea tuturor restricțiilor de conținut fără a ține cont de aceste diferențe ar dăuna dezbaterii democratice, în loc să o ajute”.
Introdus într-un caz al Curții Supreme la începutul secolului al XX-lea, conceptul de „piață a ideilor”, susține Rangappa, „se bazează pe premisa că ideile ar trebui să concureze între ele fără intervenția guvernului”. Cu toate acestea, susține ea, „problema este că platformele social media precum Twitter nu seamănă deloc cu o piață publică reală”.
Mai degrabă, susține Rangappa, „caracteristicile platformelor social media nu permit o concurență liberă și echitabilă a ideilor pentru început... «valoarea» unei idei pe social media nu reflectă cât de bună este aceasta, ci este mai degrabă produsul algoritmului platformei”.
Evoluția algoritmilor
Algoritmii ne pot urmări comportamentul și pot determina ceea ce milioane dintre noi văd atunci când se conectează - și, pentru unii, algoritmii sunt cei care au perturbat schimbul liber de idei posibil pe internet atunci când acesta a fost creat.
„La începuturile sale, social media a funcționat ca un fel de sferă publică digitală, cu exprimarea liberă”, au declarat pentru BBC Kai Riemer și Sandra Peter, profesori la University of Sydney Business School.
Cu toate acestea, „algoritmii de pe platformele social media au remodelat în mod fundamental natura libertății de exprimare, nu neapărat prin restricționarea a ceea ce se poate spune, ci prin determinarea celui care ajunge să vadă ce conținut”, susțin profesorii Riemer și Peter, a căror cercetare analizează de ce trebuie să regândim libertatea de exprimare pe social media.
„În loc ca ideile să concureze liber pe baza meritelor lor, algoritmii amplifică sau suprimă amploarea mesajelor... introducând o formă fără precedent de interferență în schimbul liber de idei care este adesea trecută cu vederea”.
Facebook este unul dintre pionierii algoritmilor de recomandare pe rețelele sociale și, cu aproximativ trei miliarde de utilizatori, Feed-ul său este, fără îndoială, unul dintre cele mai mari.
În urmă cu 15 ani, când platforma a implementat un algoritm de clasificare bazat pe datele utilizatorilor, în loc să vadă postările în ordine cronologică, oamenii au văzut ceea ce Facebook dorea să vadă.
Determinat de interacțiunile fiecărei postări, acesta a ajuns să prioritizeze postările despre subiecte controversate, deoarece acestea generau cea mai mare implicare.
Modelarea discursului nostru
Deoarece postările controversate sunt mai susceptibile de a fi recompensate de algoritmi, există posibilitatea ca marginile opiniei politice să fie suprareprezentate pe rețelele sociale. În loc de forumuri publice libere și deschise, criticii susțin că social media oferă în schimb o oglindă distorsionată și senzaționalizată a sentimentului public, care exagerează discordia și înăbușă opiniile majorității.
Așadar, în timp ce platformele de social media acuză guvernele că amenință libertatea de exprimare, se poate întâmpla ca și algoritmii lor să reprezinte o amenințare involuntară?
„Motoarele de recomandare nu blochează conținutul - în schimb, orientările comunității sunt cele care restricționează libertatea de exprimare, în funcție de preferințele platformei”, a declarat pentru BBC Theo Bertram, fostul vicepreședinte pentru politici publice al TikTok.
„Fac motoarele de recomandare o mare diferență față de ceea ce vedem? Da, absolut. Dar faptul că reușești sau eșuezi pe piața atenției nu este același lucru cu faptul că ai libertatea de a vorbi.”
Totuși, „libertatea de exprimare” se referă doar la dreptul de a vorbi sau și la dreptul de a fi auzit?
După cum a afirmat Arvind Narayanan, profesor de informatică la Universitatea Princeton: „Când vorbim online - când împărtășim un gând, scriem un eseu, postăm o fotografie sau un videoclip - cine ne va auzi? Răspunsul este determinat în mare parte de algoritmi”.
Prin determinarea publicului pentru fiecare conținut postat, platformele „rup relația directă dintre vorbitori și publicul lor”, susțin profesorii Riemer și Peter. „Discursul nu mai este organizat de vorbitor și de public, ci de algoritmi”.
Aceștia susțin că acest lucru nu este recunoscut în dezbaterile actuale privind libertatea de exprimare, care se concentrează pe „partea vorbitoare a discursului”. Și, susțin ei, „interferează cu libertatea de exprimare în moduri fără precedent”.
Societatea algoritmică
Epoca noastră a fost etichetată drept „societatea algoritmică” - una în care, s-ar putea spune, platformele social media și motoarele de căutare guvernează discursul în același mod în care o făceau odinioară statele naționale.
Conform lui Jack Balkin de la Universitatea Yale, acest lucru înseamnă că garanțiile simple ale libertății de exprimare din Constituția SUA nu vă pot ajuta decât până la un punct: „Primul Amendament, așa cum este interpretat în mod normal, este pur și simplu inadecvat pentru a proteja capacitatea practică de a vorbi”.
Profesorii Riemer și Peter sunt de acord că legea trebuie să recupereze teren. „Platformele joacă un rol mult mai activ în modelarea discursului decât recunoaște legea în prezent”.
Și, susțin ei, modul în care postările dăunătoare sunt monitorizate trebuie, de asemenea, să se schimbe. „Trebuie să extindem modul în care ne gândim la reglementarea libertății de exprimare. Dezbaterile actuale axate pe moderarea conținutului trec cu vederea problema mai profundă a modului în care modelele de afaceri ale platformelor le stimulează să modeleze algoritmic discursul.”
În timp ce profesorul Candeub este un „absolutist al libertății de exprimare”, el este, de asemenea, precaut cu privire la puterea concentrată în platformele care pot fi gardieni ai exprimării prin intermediul codului informatic. „Cred că ar fi bine ca acești algoritmi să fie făcuți publici, pentru că altfel suntem doar manipulați.”
Totuși, algoritmii nu vor dispărea. După cum spune Bertram, „diferența dintre piața din oraș și social media este că există câteva miliarde de oameni pe social media. Există dreptul la libertatea de exprimare online, dar nu și dreptul ca toată lumea să fie auzită în mod egal: ar fi nevoie de mai mult de o viață pentru a viziona fiecare videoclip TikTok sau pentru a citi fiecare tweet.”
Atunci, care este soluția? Ar putea modificările modeste ale algoritmilor să cultive conversații mai incluzive care să semene mai mult cu cele pe care le avem în persoană?
Noile platforme de microblogging, precum Bluesky, încearcă să ofere utilizatorilor controlul asupra algoritmului care afișează conținutul - și să reînvie liniile cronologice de odinioară, cu convingerea că oferă o experiență mai puțin mediatizată.
În mărturia pe care a depus-o în fața Senatului în 2021, Frances Haugen, denunțătoarea Facebook, a declarat: „Sunt un susținător puternic al clasificării cronologice, al ordonării în funcție de timp... pentru că nu vrem ca computerele să decidă pe ce ne concentrăm, ar trebui să avem un software care să fie la scară umană, sau oamenii să aibă conversații împreună, nu computerele să faciliteze de la cine ajungem să auzim”.
Cu toate acestea, după cum a subliniat profesorul Narayanan, „fluxurile cronologice nu sunt ... neutre: Ele sunt, de asemenea, supuse efectelor de îmbogățire, prejudecăților demografice și impredictibilității viralității. Din păcate, nu există o modalitate neutră de a concepe social media”.
Platformele oferă totuși unele alternative la algoritmi, oamenii de pe X putând alege un feed numai din cei pe care îi urmăresc. Iar prin filtrarea unor cantități uriașe de conținut, „motoarele de recomandare oferă mai multă diversitate și descoperire decât doar urmărind persoane pe care le cunoaștem deja”, susține Bertram. „Acest lucru pare a fi opusul unei restricții a libertății de exprimare - este un mecanism de descoperire”.
O a treia cale
Potrivit politologului american Francis Fukuyama, „nici autoreglementarea platformei, nici formele de reglementare de stat care vor urma” nu pot rezolva „problema libertății de exprimare online”. În schimb, el a propus o a treia cale.
„Middleware-ul” ar putea oferi utilizatorilor rețelelor sociale mai mult control asupra a ceea ce văd, serviciile independente oferind o formă de curatoriat separată de cea încorporată pe platforme. În loc să fie alimentat cu conținut în conformitate cu algoritmii interni ai platformelor, „un ecosistem competitiv de furnizori de middleware ... ar putea filtra conținutul platformei în funcție de preferințele individuale ale utilizatorului”, scrie Fukuyama.
„Middleware-ul ar reda această libertate de alegere utilizatorilor individuali, a căror agenție ar readuce internetul la tipul de sistem divers și multiplatformă la care a aspirat în anii 1990”.
În absența acestui lucru, ar putea exista modalități prin care ne putem îmbunătăți în prezent sentimentul de agenție atunci când interacționăm cu algoritmii. „Utilizatorii obișnuiți ai TikTok sunt adesea foarte deliberat cu privire la algoritm - oferindu-i semnale pentru a încuraja sau descuraja motorul de recomandări de-a lungul căilor de noi descoperiri”, spune Bertram.
„Ei se văd pe ei înșiși ca curatori ai algoritmului. Cred că acesta este un mod util de a reflecta asupra provocării - nu dacă trebuie să oprim algoritmii, ci cum ne asigurăm că utilizatorii au agenție, control și alegere, astfel încât algoritmii să lucreze pentru ei.”
Deși, desigur, există întotdeauna pericolul ca, chiar și atunci când ne autocurățăm algoritmii, să cădem în camerele de ecou care afectează social media. Iar algoritmii ar putea să nu facă ceea ce le cerem - o investigație a BBC a constatat că, atunci când un tânăr a încercat să utilizeze instrumente pe Instagram și TikTok pentru a spune că nu este interesat de conținut violent sau misogin, acesta a continuat să îi fie recomandat.
În ciuda acestui fapt, există semne că, pe măsură ce algoritmii social media se îndreaptă spre maturitate, viitorul lor ar putea să nu fie în mâinile marilor companii de tehnologie, nici ale politicienilor, ci ale oamenilor.
Conform unui sondaj recent realizat de compania de cercetare de piață Gartner, doar 28% dintre americani spun că le place să își documenteze viața în public online, față de 40% în 2020. În schimb, oamenii se simt din ce în ce mai confortabil în chat-uri de grup închise cu prieteni și rude de încredere; spații cu mai multă responsabilitate și mai puține recompense pentru șocuri și provocări.
Meta spune că numărul fotografiilor trimise în mesaje directe depășește acum numărul celor partajate pentru a fi văzute de toți.
Așa cum Barlow, în eseul său din 1996, le spunea guvernelor că nu sunt binevenite în spațiul cibernetic, unii utilizatori online ar putea avea un mesaj similar de transmis algoritmilor rețelelor sociale. Deocamdată, există viziuni concurente asupra a ceea ce trebuie făcut cu adolescentul rătăcitor al internetului.
Comentează