În plin sezon hibernal, într-o perioadă în care decorațiunile festive încă strălucesc și magazinele sunt inundate de valul ofertelor de după Crăciun, supermarketurile se transformă în spații dominate de capcane vizuale.
Cei mai mulți consumatori cad pradă marketingului agresiv și ambalajelor strălucitoare care promit avantaje imediate. Totuși, există o categorie de cumpărători care aleg să fie vigilenți și să analizeze situația cu mai multă atenție.
Aceștia aplică o metodă subtilă și extrem de utilă prin care reușesc să facă economii importante și să evite mecanismele de manipulare ale comercianților.
Ignorarea cifrelor mari de pe etichete
Motivul pentru care marile magazine privesc cu reticență acest comportament este legat de faptul că el răstoarnă tacticile clasice de vânzare. Secretul constă în ignorarea cifrelor mari de pe etichete și focalizarea asupra scrisului mărunt care menționează costul unitar pe kilogram sau pe litru, acesta fiind locul unde se vede eficiența reală a unei achiziții.
Culori țipătoare care distrag atenția, formate ce par mai generoase decât sunt, plasarea produselor la nivelul ochilor, toate sunt gândite pentru a ne ține departe de indicatorul care contează în realitate. Prețul unitar, trecut mărunt și uneori într-un colț, separă afacerea bună de iluzie.
Ambalajul cântărește. Pe mediu și pe bon. Costurile lui, invizibile la prima vedere, se regăsesc în prețul final, mult dincolo de plasticul sau cartonul pe care îl vedem. În dorința de a seduce, brandurile adaugă straturi peste straturi, texturi, culori.
Toate aceste detalii ne fac să plătim mai mult pentru prezentare decât pentru produs. Vracul intră aici ca o formă de răspuns. Mai puțin ambalaj, preț transparent la kilogram, gram sau litru, mai mult control asupra coșului și bugetului.
Tot mai mulți consumatori fac pasul în această direcție, mai ales acum, când rezoluțiile de început de an cer simplitate și cumpătare. Promoțiile de sezon nu lipsesc: „pachet familial”, „format economic”, „-30% imediat” acaparează aleile.
Avantaje înșelătoare
Sub generozitatea aparentă se ascund, frecvent, avantaje înșelătoare. Formatul XXL nu este automat mai ieftin dacă te uiți cu atenție la prețul pe kilogram. Pachetele și ofertele urmăresc mai ales impulsul.
Între două cutii de biscuiți, cea care pare mai avantajoasă la prima vedere nu este neapărat și cea mai rentabilă. Iar un format mic, simplu, mai ales în vrac, se dovedește adesea mai economic. Puțini duc însă verificarea până la capătul etichetei.
Există un tip de client care pune în dificultate marile magazine. Este atent la prețul unitar, preferă vracul, citește cifrele, ocolește capetele de raft zgomotoase. Discret și metodic, el nu se lasă prins în jocul ambalajelor.
Pentru retaileri, această alegere înseamnă marje tăiate și campanii care nu-și mai ating ținta. Iar ceea ce îi îngrijorează cel mai tare este viteza cu care o astfel de practică se transmite din vorbă în vorbă.
O explicație la masa de revelion sau o discuție într-o coadă la casă pot transforma reflexul de a compara prețul pe kilogram din gestul câtorva inițiați într-un obicei colectiv. Iar când asta se întâmplă, vânzările celor mai „rentabile” produse încep să scadă.
Când unul din zece clienți alege consecvent după prețul la kilogram, supermarketurile trag semnalul de alarmă. Marjele produselor puternic ambalate sau vândute în formate „practice” se subțiază, scrie curiozitate.ro.
În anumite raioane, clienții atenți ajung să economisească până la 20%, procente care se scurg direct din profitul așteptat de magazine. Pe măsură ce transparența crește, devine tot mai greu să fie susținute prețuri umflate prin artificii de prezentare.
Iar dacă acest curent capătă amploare, echilibrul economic al marilor suprafețe se poate clătina serios. Schimbarea obiceiurilor înseamnă, în fond, un vot cu coșul de cumpărături. Acum, în plin sezon al rezoluțiilor, merită să ne reconfigurăm rutina.
Un curent care capătă amploare
Să comparăm mereu prețul la kilogram, să alegem vracul sau variantele cu ambalaj minim. Înseamnă economii imediate și un mesaj clar către comercianți. Puteți începe ușor: fructe uscate, paste, orez, toate se pretează la vrac.
Faceți din comparația prețului un gest reflex, inclusiv la produsele de zi cu zi. Și spuneți mai departe ce ați descoperit: cu cât suntem mai mulți, cu atât efectul colectiv crește.
Redând prețului la kilogram locul pe care îl merită și favorizând vracul, consumatorul recuperează bunul-simț al piețelor de altădată, adaptat la nevoile de azi. Mai puțin plastic, mai puține risipă, mai multe economii.
Poate că, în 2026, coșul cumpătat va deveni noua normalitate, iar ambalajele sclipitoare vor rămâne doar o amintire. O idee demnă de luat în calcul înaintea următoarei vizite la supermarket.
Comentează