Cum scăpăm de Ponta?

Probabil că această întrebare stă pe buzele multor oameni. Cum să facem oare ca Victor Ponta să nu mai fie atât de prezent în viețile noastre? Cum să facem să nu mai fim nevoiți să îl vedem în toată splendoarea grandorii sale?

Vă promit că până la finalul acestui articol vom primi și răspunsul. Însă e bine să știm de ce am ajuns la această situație. Și mai ales să vedem cele două Românii: una care nu știe cum să scape de Ponta, definitiv, iar cealaltă care nu știe cum să îl aducă înapoi. Există ele? Clar.

România care vrea să scape de Ponta

Este România care i-a furat și visul de a fi președinte. Este România care în decembrie 2014 sărbătorea victoria lui Iohannis cu un visual întruchipându-l pe Mickey Mouse spânzurat după exit polluri. România online-ului, a diasporei, a marilor orașe.

Aceeași Românie care, de fiecare dată când Ponta face un mare pas, unul grosolan, spre revenirea în prim plan, iese și îl taxează. Ca aseară, după momentul cu declarația referitoare la cozile de la secțiile de vot din Diaspora. Sau când a fost faza cu Doctoratul. Sau faimosul MTO. Și așa mai departe.

România care îl vrea pe Ponta înapoi

Există și ei. Sunt cei cărora li se susură non stop în ureche știri de genul: „Doar Ponta a mărit pensiile„, „Doar Ponta a mărit salariile„. Sunt cei care au rămas definitiv blocați pe ideea de USL, de Băsescu la pușcărie, de „anii 2012„. Sunt mulți? Nu atât de mulți precum în anii 2012 – 2014, dar există. Și ei îl alimentează pe Ponta. Îi dau energia necesară să stea mai mult ca mine pe Facebook și să posteze non stop.

Și cum scăpăm de Ponta?

Există în spațiul public lansată de mulți ani ideea oamenilor vampiri energetici. A celor care, avându-i în preajma ta, te vlăguiesc de orice energie pozitivă, te dărâmă, te distrug. Soluția pentru a scăpa de ei este să îi ignori, să te distanțezi de ei. Exact aceeași soluție l-ar face și pe Victor Ponta să renunțe. Să vadă că vorbele sale se duc în gol. Să se uite cum nimeni nu îi mai comentează declarațiile. Cum lumea l-a uitat.

Nimic nu ar fi mai dureros pentru un om care și-a adus 60.000 de oameni să îi serbeze ziua de naștere decât să treacă printre noi ca un străin. Dar pentru asta, ar trebui ca și mass-media să se alăture acestui deziderat. Ori asta nu se va întâmpla niciodată.