Prognozele meteo moderne sunt obținute prin combinarea datelor colectate de sateliți, radare și stații terestre cu modele numerice și inteligență artificială rulate pe supercomputere.
Chiar și așa, atmosfera rămâne imprevizibilă, modelele oferă direcții posibile, nu certitudini, iar meteorologii selectează varianta cea mai plauzibilă între scenarii, conform Playtech.
Pentru ca o prognoză să prindă contur, atmosfera este împărțită într-o rețea 3D, fiecare celulă având valori precum temperatura, umiditatea, presiunea și viteza vântului. La acestea se adaugă observații de la sateliți, radare, stații terestre și baloane meteorologice. Aceste date sunt „asimilate” de algoritmi pentru a genera o imagine coerentă a stării actuale a vremii. Apoi, folosind ecuații matematice pentru dinamica fluidelor și transfer de căldură, supercomputerele simulează evoluția atmosferei în timp.
Recent, modelele bazate pe inteligență artificială au început să fie integrate, învățând din colecții vaste de date istorice. În practică, prognoza finală rezultă din combinarea modelului fizic, modelului AI și expertizei meteorologului.
De ce uneori prognozele nu sunt precise
Atmosfera este un sistem haotic: erorile mici de măsurare pot crește rapid. Deși sateliții oferă acoperire largă, nu „măsoară totul peste tot în același timp”, iar rezoluția modelelor limitează fidelitatea fenomenelor locale precum ploile torențiale.
Factorii topografici — orașele care încălzesc zone locale, relieful care abat vântul, văile ce canalizează umezeala — complică estimările.
Mai mult, prognozele sunt probabilistice: meteorologii rulează mai multe scenarii și aleg varianta cea mai probabilă. Astfel apare percepția că „prognoza a greșit” atunci când se materializează un scenariu mai puțin probabil.
Aceste limitări devin evidente în situații precum alertele RO-Alert din București sau trecerea ciclonului Barbara.
Cei 5 pași ai unei prognoze meteo
Colectarea datelor – prin sateliți, radare, boi oceanice, baloane și stații la sol.
Asimilarea – algoritmi combină și corectează datele pentru a crea instantaneul 3D al atmosferei la momentul inițial.
Modelarea – ecuații matematice sunt rulate pe supercomputere pentru a prognoza evoluția nucleului atmosferic.
Ansambluri – același model rulează multiple variante, cu mici perturbări inițiale, pentru a estima probabilitatea și încrederea predicției.
Expertiza umană – meteorologii analizează rezultatele, compară modele și formulează prognoza finală pentru public.
Comentează