Dürer s-a pictat în centrul unui tablou de altar renascentist din răzbunare, potrivit unui studiu

Pictorul renascentist Albrecht Dürer s-a răzbunat pe patronul său, după o ceartă aprigă legată de salariu, plasându-şi autoportretul într-un tablou de altar din anii 1500 pe care l-a pictat pentru el, potrivit unor cercetări, scrie The Guardian, potrivit news.ro.

Maestrul din Nürnberg a fost comandat de un comerciant bogat din Frankfurt, Jacob Heller, dar s-a trezit luptându-se în zadar pentru un onorariu decent.

Ulinka Rublack, profesor de istorie europeană modernă timpurie la Universitatea Cambridge, a declarat: „El a plasat o imagine a sa chiar în mijlocul panoului, ca o figură slabă şi izolată într-un peisaj - o figură pe care nimeni nu s-ar fi aşteptat să o vadă atunci când privea de la apostolii monumentali din prim-plan pentru a privi înălţarea şi încoronarea Fecioarei Maria”.

„Dürer a inserat figura sa chiar la stânga şi sub Maria şi Iisus, pentru a se asigura că privirea oricărui privitor era îndreptată doar spre acest loc”.

Ea a spus că, în alte tablouri, Dürer a adăugat imagini discrete cu el însuşi, într-un colţ sau la margine, aproape ca o semnătură, la fel cum Alfred Hitchcock îşi făcea apariţii trecătoare în filmele sale.

Dar Dürer s-a plasat chiar în centrul tabloului său pentru Heller, a spus Rublack, „identificându-se ca artist, ţinând în mână o pancartă cu numele său - nimeni nu a mai făcut aşa ceva vreodată”. Ea a adăugat: „Este cu adevărat uimitor”.

Evidenţa autoportretului lui Dürer şi furia exprimată în scrisorile sale care au supravieţuit au determinat-o pe Rublack să concluzioneze că „trebuie să fi fost un act de răzbunare”.

Furia lui Dürer faţă de Heller este reflectată în nouă scrisori din 1508 şi 1509, în care Dürer susţinea că era prost plătit. Materialele erau scumpe şi a trebuit să îşi plătească asistenţii pentru aripile laterale ale altarului. Iniţial, acceptase 130 de florini, doar pentru a-şi da seama că realiza o pictură mai ambiţioasă decât cea planificată şi că negustorul ar fi trebuit să plătească mai mult de 100 de florini doar pentru pigment.

Într-o scrisoare, el susţinea că nu a obţinut aproape niciun profit, chiar şi cu 230 de florini ca plată. El şi-a descărcat furia: „Pierd timp şi bani şi câştig ingratitudinea dumneavoastră”.

Într-un alt pasaj, l-a întrebat fără menajamente pe Heller: „Care vă imaginaţi că sunt costurile mele de trai?”.

Rublack a declarat că negustorii au fost figuri cruciale în comandarea artei renascentiste, deşi Heller l-a condus pe Dürer până la "pragul exasperării". Faptul că a trebuit să cerşească pentru un salariu decent a avut un asemenea impact emoţional încât Dürer a jurat să nu mai picteze nimic atât de complex precum altarele.

După toate acestea, capodopera sa a fost distrusă într-un incendiu la München în 1729 şi este cunoscută dintr-o copie de la începutul secolului al XVII-lea, realizată de un pictor din Nürnberg, Jobst Harrich, aflată în prezent la Muzeul de Istorie din Frankfurt.

Artistul a murit în 1528, după ce a mai pictat doar o singură pictură de altar. În mod ironic, începând cu anii 1580, colecţionarii plăteau sume uriaşe pentru operele sale, de multe ori mai mari decât cele plătite pentru această capodoperă. Astăzi, cererea colecţionarilor este atât de mare încât un desen a fost evaluat recent la 50 de milioane de dolari (38 de milioane de lire sterline).

Cercetările lui Rublack vor fi incluse în viitoarea sa carte, „Dürer's Lost Masterpiece: Art and Society at the Dawn of a Global World”, care va fi publicată de Oxford University Press în luna august.