Premium
Cine isi mai aduce aminte de Catalin Iatan? (2018)
“Tragediile lasa urme adanci, pe cand bucuriile, amintiri desarte”. (Paulo Coelho).
Nu este prima data cand scriu despre cazul lui Catalin Iatan, unul dintre noi, cei multi, romanii care si-au cautat un dram de noroc in viata departe de casa. Nici nu mai amintesc motivele fiecaruia dintre cei pe care ii cunosc, dar uneori, a fi roman, departe de tara ta, aproape uitat de cei care ar trebui sa te ceara pentru ei cu cea mai mare dorinta, ca pe egalul lor, ma revolta si revolta asta duce departe, in sanul fiecarui ROMAN care isi cunoaste radacinile.
Pentru cei care inca nu stiu, spuneam si anul trecut si in alti ani ca este unul dintre cei multi care au “ luat calea străinătății ca alte peste 4 milioane de romani, 20% dintre cetățenii tarii. A reușit singur să-si croiască un drum, a dat piept cu greutățile vieții, e experimentat ceea ce mai toți românii din diaspora trăiesc: dorul de țară. Indiferent căt de greu i-ar fi fost, departe de locul unde s-a născut, nu a abdicat niciodată de la sentimentul de dragoste de România și de ai săi. A muncit disciplinat, a fost ascultător, educat, cinstit, dar uneori, soarta poate fi crudă.
Lui Cătălin, soarta i-a surâs până într-o zi. Pana într-o zi când după un accident de munca, a rămas paralizat, fără cunoștință. Se întâmpla în mai 2012. A fost rugat să urce pe o scară, la înălțime pentru a repara un aparat de aer condiționat, situat la o înălțime de peste șapte metri, unde a avut loc accidentul. Au urmat șapte luni de comă, iar de atunci și până astăzi, mama sa îi este alături, o mamă devotata, o româncă eroină care a abandonat totul pentru băiatul său…”
Intre suferinta sufleteasca si imposibilitatea de a se exprima chiar si prin gesturi pentru a fi inteles, Catalin se bucura de prietenii din Spania si un inger pazitor cu chip de mama.
Nu inteleg nici acum de ce exista atata suferinta pe lume si de ce tineretea este curmata chiar atunci cand trebuie sa te bucuri din plin de viata si copil?
Poate, de acolo de departe, Catalin, prin incapatanarea de a se agata de viata si este un miracol ca a trait dupa accident, prin puternica sustinere a Tudoritei Iatan, mama sa, prezenta zi si noapte langa baiat, Catalin a devenit deja un simbol al celor care trebuie sa inteleaga ca viata este pretioasa, ca a trai este rasplata dumnezeirii si bunatatii celor dragi, aflati in jurul fiecarui om.
Daca exista totusi o femeie cu o determinare si un optimism ascutit pe varf de stanca este mama lui Catalin, om care nu se lasa batut cu una cu doua, persoana care isi acopera baiatul cu multa dragoste, in fiecare moment.
Cei care cunoastem situatia, suntem constienti ca astfel de caz merita atentie din partea Romaniei, pentru ca se poate ca familia Iatan, cea greu incercata, sa fie sustinuta in demersurile sale, in tot acest coridor al vietii, al luptei neincetate pentru a respira, privi, auzi, simti, pentru a trai!
Nu avem cum sa trecem cu vederea absenta, de cele mai multe ori, a statului roman prin administratia sa, prin lipsa de legiferare acolo unde familii ca a lui Catalin ar fi cazul sa se bucure nu doar de atentie ci de o larga sustinere din partea Romaniei noastre si nu inteleg statul roman prin oficialitatile sale pentru ca orice ajutor din partea tarii, ar fi oricum prea mic in comparatie cu economia romaneasca, un asemenea caz nu ar insemna nici cat o amenda de trafic!
Romanii din Spania si diaspora ureaza multa putere si sanatate intregii familii Iatan! Articol semnat de Aurelian Mihai
