Principalii aliaţi ai României în ceea ce priveşte alimentarea consumatorilor de gaze în eventualitatea unei sistări complete a importurilor din Rusia sunt vremea bună şi faptul că deja o parte din industrie este oricum închisă din cauza preţurilor insuportabile la utilităţi. Anul trecut, importurile au ajuns la peste 30% din consum, cantităţile fiind cu 70% mai mari faţă de 2020, în contextul scăderii producţiei interne şi al cererii mai mari. Peste 1 mld. dolari a achitat România pentru acest gaz, timp în care cel din Marea Neagră sau rezervele de pe uscat au zăcut degeaba, scrie ZF.
„În acest moment, România consumă circa 40 de milioane de metri cubi pe zi şi cu ce producem, adică aproape 24 de milioane de metri cubi pe zi, alături de ce extragem din depozite, 16 milioane de metri cubi pe zi, aproape ne acoperim. Ne ajută şi temperaturile“, spune Vasile Cârstea, directorul general al Depogaz, filială a Romgaz care gestionează peste 90% din capacitatea de înmagazinare a României. „Cred că până la 1 aprilie putem susţine ritmul de producţie şi de extracţie“, a mai explicat Cârstea. Dincolo de condiţiile meteo care ajută România, mai sunt şi alţi factori.
Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, este în continuare închis, cu perspective reduse de reluare a activităţii pe fondul preţului istoric al gazului. „Oamenii vin, instalaţiile sunt oprite“, spun reprezentanţi ai Azomureş. Mai departe, centrala de la Brazi a OMV Petrom care funcţionează pe gaze este la rândul ei oprită până în aprilie pe fondul unei revizii tehnice programate. Dar, în eventualitatea în care condiţiile de piaţă se deteriorează, „întreprinderile care operează în domeniul gazelor naturale trebuie să asigurare furnizarea de gaze către clienţii protejaţi, definiţi în legislaţia naţională, chiar şi în cazul unui consum de gaze foarte mare şi să ia măsuri preventive adecvate“, se arată în Planul de acţiuni preventive privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale în România publicat în octombrie anul trecut. În total, ponderea cumulată a consumatorilor protejaţi în consumul total de gaze este de 43,4% (28% casnici, 6,56% servicii esenţiale, 8,8% energie termică pentru populaţie). În situaţie de criză, alimentarea pentru restul consumatorilor poate fi limitată.
Dincolo de România, o eventuală întrerupere a livrărilor de gaz rusesc pune în pericol întreaga Europă, cea mai afectată fiind chiar economia Germaniei. De altfel, Germania, Italia, Austria şi Franţa sunt cele mai mari ţări importatoare de gaz rusesc din UE, după cum arată statisticile publicate de Gazprom Export, braţul de livrări externe al colosului Gazprom. Astfel, Germania a importat o cantitate de 45,8 miliarde de metri cubi în 2020, la nivelul aceluiaşi an consumul de gaze naturale fiind de 86,5 miliarde de metri cubi.
„În actualul context, din punctul meu de vedere, este o revenire la preţurile reglementate la energie şi gaz“, spune un consultant din domeniu.
„Pentru Germania, tehnic, nu există soluţie de azi pe mâine. Da, pot da drumul la câteva centrale pe cărbuni, dar nuclearul este istorie.“
Astfel, pentru o economie atât de puternic industrializată precum cea a Germaniei, ieşirea din zona de gaze naturale nu poate avea loc decât pe o perioadă de circa 10 ani de zile, timp în care preţul energiei trebuie să redevină accesibil. „Fără gaz Germania închide industria, iar asta înseamnă recesiune. Nu cred că îşi doreşte cineva aşa ceva.“
Comentează