Premium
În limba română au fost ”adoptate” mai multe neologisme a căror semnificație în limba originală nu are neapărat legătură cu ceea ce s-a transpus în limba noastră. Acesta este și cazul cuvântului Revelion, un neologism împrumutat din limba franceză, de la „réveiller”, care înseamnă „a se trezi”, „a fi treaz”. De aici derivă cuvântul „Revellion” care înseamnă o masă luată noaptea târziu.
Conform tradiției, trecerea dintre ani ar trebui celebrată ca ”Anul Nou”. Spre exemplu, în Franța, țara din care am adoptat cuvântul ”Revelion” sărbătoarea de la trecerea dintre ani se numește Nouvelle Année.
La început, cuvântul ”Revelion” era folosit pentru masa care avea loc în noaptea de Crăciun. Cu timpul, cuvântul „Revelion” a ajuns să fie folosit pentru orice masă luată noaptea târziu.
Cum am ”adoptat” cuvântul Revelion
Cuvântul „revelion” pătrunde în vocabularul românesc în secolul XIX lea, în mediul boieresc, care luase cunoştinţă de acesta prin trimiterea copiilor la studii în străinătate, în vestul Europei. În dicționarul de neologisme al paharnicului Constantin Stamati, apărut la Iași, în 1851, prin „revelion” se înțelegea „cina după bal, mai ales la Anul Nou”, deci nu numai la sfârșitul anului civil. Abia la sfârşitul secolului al XIX-lea încep să se organizeze în România revelioane de către familiile boiereşti sau burgheze cosmopolite.
În lumea satului, acest obicei vestic era inexistent pe atunci. Aici erau respectate obiceiurile populare şi sărbătorile religioase. Odată cu instaurarea comunismului s-au deschis porţile Revelioanelor şi pentru oamenii de rând. Mai precis erau organizate mai peste tot în cantine muncitoreşti şi cămine culturale.
Astăzi, cuvântul „revelion” desemnează petrecerea care are loc în noaptea de 31 decembrie, la trecerea dintre ani și este sărbătorit pe tot teritoriul țării noastre cu mese îmbelșugate, dans și muzică.
