În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiza a jurnalistului Cătălin Tache pe tema unei posibile înțelegeri între principalii actori politici, președintele Klaus Iohannis și liderul PSD Liviu Dragnea, menită să le conserve sferele de influență pentru următorii ani.
Național:
Tara arde si principalii doi actori politici au disparut public ! Pentru ca, la putin timp dupa ce se declarase practic „Jihadul” prin trambitarea unei modificari legislative prin care presedintele Romaniei sa fie scos cu totul din ecuatia numirii procurorilor sefi, „razboiul total” dintre Klaus Iohannis si Liviu Dragnea nu doar ca nu a pornit, dar cei doi lideri ai marilor tabere politice din Romania au intrat in „silenzio stampa”, lasandu-si „maimutoii” de serviciu sa asigure circul parlamentar sau din strada pentru activistii de partid, electorat, societate civila si agentiile de presa internationala.
Mai mult chiar, desi atat Klaus Iohannis, cat si Liviu Dragnea au primit in ultima perioada, din partea structurilor informative care ii sprijina pe fiecare in parte, munitia necesara spre a-si „mitralia” rivalul, niciunul dintre ei nu a depasit cu nici macar un pas „linia rosie” pe care si-au impus-o reciproc. Resectandu-si astfel, ca niste adevarati barbati de onoare, cuvantul dat odata cu intelegerea secreta, intens negociata la nivel international prin care cei doi si-au impartit deja sferele de influenta pentru urmatorii ani. Astfel, Liviu Dragnea nu a primit nicio lovitura care s-ar fi putut dovedi fatala din partea sefului statului, ramanand astfel la butoanele unui partid caruia ii demonstreaza, odata cu trecerea „pe repede inainte” prin Parlament a Legii raspunderii magistratilor ca merge pana la capat cu lupta impotriva statului paralel.
La randul sau Klaus Iohannis poate rasufla usurat ca Dragnea isi tine promisiunea si PSD-ul nu scoate la incalzire niciun candidat mai de Doamne Ajuta pentru viitoarele alegeri prezidentiale, taindu-i chiar destul de brutal elanul mult prea ambitioasei Gabriela Firea. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
Pentru fiecare dintre generaţiile din istoria României, vine un moment al rezistenţei, un timp al alegerilor ce nu mai pot fi evitate. Confruntarea cu totalitarismul a fost unul dintre acestea: fără sacrificiile de atunci, existenţa noastră nu ar mai fi avut sens, iar comunismul ar fi fost o ordine eternă. Morţii din decembrie 1989 sunt cel din urmă reper pe acest teribil drum al încercărilor tiraniei.
Acum, un alt moment al rezistenţei a sosit. Realitatea lui nu mai poate fi ignorată, căci toate cele care se întâmplă acum evocă, prin gravitatea lor aproape ireparabilă, asaltul mineresc din 1990, iunie. Atunci , fesenismul strivea, prin violenţă,societatea civilă pe cale de a se naşte. Piaţa Universităţii, sediile de partide democratice , ziarele, “Grupul de dialog social” erau tot atâtea ţinte ale fanatismului mobilizat de Ion Iliescu şi de complicii săi. După trei decenii, fesenismul atacă, frontal, egalitatea în faţa legii şi ordinea statului de drept. Puciul parlamentar de acum are toate atributele unei mineriade în variantă contemporană: majoritatea calcă în picioare libertăţile unei naţiuni întregi şi ameninţă temeliile euro-atlantice ale statului român. Oligarhia de acum este pregătită să înlăture obstacolele care stau în calea impunităţii ei. Desfigurarea legislaţiei ţine de logica edificării acestui regim al bunului- plac.
Acum este vremea rezistenţei. Paşnice, continue, încăpăţânate, tenace, imaginative, ferme. Viitorul care se desenează, în aceste zile, ne este unul familiar. El ne aminteşte de trecutul de împilare autocratic al ţării noastre, de comunism şi de anii de plumb ai regimului Iliescu. (Mai multe detalii AICI)
Digi24:
Românii sunt printre cei mai pesimişti şi îngrijoraţi cetăţeni europeni. Spun că ţara merge în direcţia greşită, nu au încredere în instituţii, în plus, se tem şi când vine vorba de evoluţia economiei, chiar dacă Guvernul le spune că ea duduie. Sunt concluzii din cel mai nou Eurobarometru, publicat azi de Comisia Europeană. Şi mai important: tot pesimismul românilor s-a accentuat în ultima jumătate de an.
Două treimi dintre români spun că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită. E un nivel de pesimism considerabil mai mare decât media la nivel european. Iar procentul a crescut cu 10 puncte în ultimele şase luni, adică de la Eurobarometrul din primăvară.
Economia e unul dintre principalele noastre motive de îngrijorare. 76% dintre români spun că starea economiei naţionale e rea. Vedem şi aici o creştere.
Şi mai mult a crescut însă lipsa de încredere a românilor în Guvern: 75%, cu 13 procente mai mult decât în primăvară. Instituţia Parlamentului beneficiază de şi mai puţină încredere în ochii românilor: 77%, mai exact, o creştere de 11 procente faţă de acum jumătate de an.
Ce e interesant, dacă ne gândim la protestele ample de anul acesta, e că românii nu au încredere nici în Justiţie. 59% e cifra neîncrederii, pe care o putem compara cu media de 45% de la nivel european. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Pentru Uniunea Europeană anul se încheie pe fondul unei tendinţe de banalizare a extremei drepte, reprezentanţi ai acestui curent figurînd de fapt în componenţa mai multor guverne. Este ceea ce observă unii comentatori în presa franceză, ultimul exemplu în acest sens fiind formarea noului guvern din Austria, unde trei posturi importante au fost atribuite extremei drepte.
Oare unde greşesc partidele "politice tradiţionale", cu veche etichetă de onorabilitate, pentru a permite din ce în ce mai mult pătrunderea partidelor de extremă dreaptă în diverse instanţe de decizie şi legiferare? In ultimii 17 ani, arată cotidianul Le Figaro, în zece ţări europene s-au produs alianţe guvernamentale cu extrema dreaptă. Cu diferenţa că în urmă cu 17 ani o astfel de asociere era considerată un veritabil scandal şi un motiv de indignare generală, ceea ce s-a întîmplat chiar cu Austria în anul 2000. In timp ce acum astfel de manevre politice nu mai suscită nici o emoţie.
Toate combinaţiile posibile au "defilat" în peisajul politic european din 2000 încoace. Un partid de stînga care se aliază cu extrema dreaptă în Slovacia, un partid socialist care pactizează cu o mişcare naţionalistă şi cu o formaţiune de extremă dreapta în Bulgaria. Un partid anti-european şi anti-Islam care sprijină un guvern liberal şi minoritar în Olanda. Scenariu aproape similar în Danemarca unde extrema dreaptă sprijină o coaliţie guvernamentală din care nu face totuşi parte.
Norvegia, Finlanda, Elveţia, Italia, Grecia sunt alte ţări în care diverse manevre şi apropieri au funcţionat, pe perioade limitate, deşi ideologic vorbind respective parteneriate politice erau "împotriva naturii". (Mai multe detalii AICI)
Comentează