Tortul de ziua de naștere este astăzi nelipsit de la nicio aniversare, dar puțini știu că această tradiție are rădăcini adânci în istorie, cu semnificații religioase și simbolice care s-au păstrat, într-o formă sau alta, până în prezent.
Totul a început în Egiptul Antic, unde „nașterea” nu era legată de apariția pe lume a unei persoane, ci de încoronarea unui faraon, considerat a deveni zeu. Evenimentul era sărbătorit cu fast, iar unele surse istorice menționează forme incipiente ale unui desert festiv, precursorul tortului aniversar modern.
Grecii au dus tradiția mai departe și au fost primii care au introdus ideea de prăjituri în formă de lună, acoperite cu lumânări aprinse. Acestea erau oferite zeiței Artemis, protectoarea lunii și a vânătorii. Fumul lumânărilor, se credea, purta dorințele oamenilor către zei, un gest care se regăsește și astăzi când suflăm în lumânări și ne punem o dorință.
În perioada romană, aniversările au căpătat o nouă dimensiune, fiind celebrate mai ales de bărbații care împlineau 50 de ani. Aceștia erau onorați cu un desert simplu, din nuci și miere, o variantă rudimentară a ceea ce azi numim tort.
În secolul al XVIII-lea, germanii au introdus tradiția „Kinderfeste”, o sărbătoare a copiilor care includea un tort decorat cu lumânări ce reflectau vârsta copilului. În plus, se adăuga o lumânare suplimentară, numită „lumina vieții”, care simboliza speranța pentru anul ce urma.
Această practică s-a extins treptat în toată lumea, iar tortul cu lumânări a devenit simbolul universal al aniversărilor.
Comentează